Au trecut aproape 6 ani de la diagnosticul de autism primit de fiul meu. 6 ani de eforturi constante din partea lui, a noastră şi a celor care i-au fost alături. Situaţia copiilor şi a adulţilor cu autism nu s-a îmbunătăţit în România în această perioadă, iar legea 151/2010 nu permite decontarea serviciilor de recuperare, educaţie, socializare pentru copiii noştri. Parcursul educaţional al unui copil cu autism în România este dificil, integrarea lui în şcoala de masă este facilă doar pe hârtie, în realitate, ea depinde în cea mai mare măsură de bunăvoinţa scolilor prin directorii şi dascălii lor. Nici copilul şi nici dascălul nu au parte de sprijin, copilul ar putea primi o curriculă adaptată, dar cine să i-o adapteze? Chiar dacă profesorul s-ar pricepe, când şi cum să adaptezi atâta materie fără a neglija restul de 25-27 de elevi din fiecare clasă? Şi cine l-ar plăti pe dascăl sau pe orice specialist pentru atâta muncă ? Iar dacă un copil cu autism vrea să strudieze într-un liceu de masă, nu va primi alt tip de subiecte la examenul de capacitate.
Avem nevoie de un plan pe termen lung, de servicii reale adresate copiilor şi familiilor lor, şi n-ar trebui să inventăm nimic, am putea adapta modelele funcţionale din SUA.
Ce este TEACCH?
TEACCH este prescurtarea de la Treatment and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children adică “tratament şi educaţie a copiilor cu autism şi handicapuri de comunicare” Iar dezvoltarea acestui program în 1964 la Universitatea din Carolina de Nord este datorată profesorilor Schopler şi Reicher.
Ea se bazează pe învăţare structurată ce oferă predictibilitate persoanelor cu autism.
Din fericire, programul a primit şi finanţare de la Institutul National de sănătate Mintală. Acesta stabilea direcţii clare şi novatoare, ca de exemplu ideea că autismul nu este neaparat asociat unui retard mintal cum se crezuse până atunci şi că părinţii sunt parteneri importanţi în procesul terapeutic al copiilor lor.
Programul asistă pe termen lung dezvoltarea metodelor educaţionale şi comunitare, de training şi de cercetare pentru a creşte calitatea vieţii copiilor şi adulţilor cu autism de-a lungul întregii lor vieţi. Metoda a fost înglobată cu succes de către stat în şcoli şi în clinici în Carolina de Nord în anul 1972.
Care sunt caracteristicile TEACCH?
In primul rând acesta este practic un cadru structurat de învăţare şi nu o curriculă, care reglementează ţintele terapeutice şi educaţionale. Acest cadru include:
- Organizarea fizică a spaţiului de terapie. Acesta este structurat în aşa fel încât să nu fie disruptiv pentru persoanele cu autism
- Orar individualizat adaptat necesităţilor fiecărui copil şi adult
- Sisteme de activităţi bine organizate
- Structurare vizuală a materialelor în sarcini şi activităţi, fiecare dintre ele este reprezentată vizual, aceasta fiind de fapt esenţa TEACCH.
Pe ce se bazează acest program?
Aşa cum descrie site-ul oficial, totul porneşte de la “cultură a autismului” adică de la cele mai comune caracteristici ale autismului şi le foloseşte pentru a elabora cele mai bune programe.
- Preferinţa pentru procesarea vizuală a informaţiei în detrimentul celei auditive, a limbajului adică;
- Atenţia exagerată spre detalii în detrimentul imaginii de ansamblu;
- Dificultăţi de combinare a ideilor, materialor şi activităţilor;
- Dificultăţi de concentrare a atenţiei – unii autişti sunt uşor de distras, alţii au dificultăţi în a-şi muta atenţia de la o activitate la alta;
- Dificultate în procesarea conceptului de timp, mişcări prea rapide sau prea lente, probleme în recunoaşterea începutului, mijlocului sau finalului unei activităţi;
- Probleme de comunicare, în ceea ce priveşte utilizarea pragmatică, socială a limbajului;
- Tendinţa înspre activităţi rutiniere, de aceea generalizările lucrurilor învăţate sunt dificile în alte medii, ieşirea din zona de confort pe care le-o dă rutina este extrem de supărătoare;
- Ataşamentul exclusiv de anumite activităţi de care nu se mai pot desprinde;
- Preferinţe sau antipatii senzoriale puternice.
De la TEACCH la TEACCHing adică predare, învăţare n-a fost decât un pas. Această metodă se bazează pe înţelegerea particularităţilor de învăţare ale persoanelor cu autism şi utilizarea intensivă a mijloacelor vizuale pentru a ajuta la descifrarea facilă a sensului.
Care sunt principiile TEACCHING?
- Întelegerea autismului ca o cultură aparte;
- Dezvoltarea unui plan centrat nu doar pe persoana cu autism, ci si pe familia acesteia şi nu pe o curriculă comună pentru persoanele cu autism;
- Structurarea mediului fizic de învăţare;
- Folosirea suportului vizual pentru a organiza şi comunica persoanei cu autism programul zilei pentru a nu fi surprins neplăcut;
- Folsosirea suportului vizual pentru a face sarcinile mai uşor de îndeplinit.
Care sunt avantajele TEACCHing?
- Se adresează în egală măsură copiilor şi adulţilor, există programe de învăţare pentru integrarea în muncă a persoanelor adulte cu autism;
- Este potrivit şi pentru persoanele cu autism care au retard intelectual, dar şi pentru cele cu intelect normal sau peste medie;
- Este o metodă de învăţare care se pretează a fi aplicată oriunde cu succes, inclusiv în comunitate, în parcuri, în autobuze şi nu doar în săli de clasă sau de terapie;
- Este o metodă vizuală de învăţare, TEACCHing a dezvoltat şi programe de învăţare a limbajului însă acestea se bazează tot pe suportul vizual;
- Ii ajută pe autişti să devină independenţi fără a-i izola prin facilitarea interacţiunilor sociale.
Diferenţele între ABA şi TEACCH
I se reproşează terapiei ABA că nu este suficient de adaptabilă şi de flexibilă aşa cum este TEACCH, iar metodei TEACCH is se reproşează neglijarea dezvoltării limbajului prin folosirea exagerată a stimulării vizuale.
Oricare ar fi terapia pe care o alegeţi pentru copilul vostru, este mai important ca ea să i se potrivească, decât ce nume poartă. Copilului meu nu i s-ar fi potrivit ABA în forma sa pură, aşa că ceea ce a primit el ca terapie este o combinaţie din cele două ABA şi TEACCH, dar şi elemente de pedagogie Montessori, meloterapie, stimularea dezvoltării vorbirii (nu, nu logopedie).
A fost suficient chiar dacă am parcurs un drum nebătătorit şi nu am făcut lucrurile ca la carte. Sunt de acord cu principiul TEACCH conform căruia prezenţa familiei face mari minuni. Părinţii sunt persoanele de referinţă ale tututor copiilor.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
