Treburi casnice pentru dezvoltarea abilităţilor copiilor cu nevoi speciale

Pentru dezvoltarea abilităţilor copiilor cu nevoi speciale, înlocuiţi activităţile terapeutice de acasă cu treburi casnice

Copiii cu dizabilităţi fizice, intelectuale, senzoriale, copiii noştri cu nevoi speciale sunt acei mici eroi care zi de zi îşi depăşesc limitele mergând mai departe, învăţând lucruri pe care copiii tipici le fac din instinct. Majoritatea dintre ei merg la centrele de recuperare în cursul dimineţii şi continuă exerciţiile acasă, după amiază, împreună cu părinţii. Terapeut sau doar mama şi tata? Este întrebarea pe care ne-o punem zilnic…

Personal, prefer să înlocuiesc activităţile terapeutice clasice, în care folosesc mai degrabă jucării (puzzle, incastru, jocuri de rol) cu astfel de treburi casnice. În felul acesta, îmi păstrez rolul de terapeut „sub acoperire”. Instinctiv, copiii refuză „lecţiile” predate în interiorul căminului. Acasă trebuie să rămână spaţiul lor de reconectare şi de odihnă. Tocmai de aceea, învăţarea permanentă de care au parte copiii cu nevoi speciale trebuie îmbrăcată în haine mai lejere, precum activităţile cotidiene. În acelaşi timp, ele pregătesc copilul pentru viaţa independentă pe care le-o dorim pentru perioada adultă.

Am selectat câteva activităţi casnice, „treburi în casă”, pe care le puteţi face în joacă şi prin care puteţi dezvolta abilităţile copiilor cu nevoi speciale.

Dezvoltarea abilitaţilor de integrare senzorială- sistemul proprioceptiv

Sistemul proprioceptiv este cel care trimite către creier informaţiile senzoriale de la muşchi şi articulaţii. Disfuncţionalitatea să se manifesta prin mişcări stereotipe. Pentru această arie de competente încurajaţi copilul în activităţi ce implică a ridica, a trage sau a împinge diferite obiecte:

  • Să ducă sacul de gunoi
  • Să şteargă podeaua cu cârpa/mopul/o perie
  • Să şteargă mobilă, oglinzile sau diverse obiecte cu cârpa
  • Să pună rufele în maşina de spălat, să le scoată şi să le aşeze în coş
  • Să grebleze, să sape, să smulgă buruienile, să împingă roaba
  • Să scoată pernele şi păturile din cearșafuri
  • Să facă patul
  • Să dea cu aspiratorul
  • În bucătărie: să frământe aluatul, să întindă coca folosind sucitorul, să decojească fructe şi legume, să pună alimentele în pungi
  • Să ducă dintr-o parte în altă cutii, coşuri, pungi având o greutate adecvată
  • Să ducă un pahar plin (vărsând cât mai puţin lichid)
  • Să mute minim două cărţi dintr-un loc în altul
  • Să împingă căruţul propriu sau cel de cumpărături

Dezvoltarea coordonării bilaterale

Coordonarea bilaterală este cea care permite să ne folosim ambele părţi ale corpului în acelaşi timp, cu sens. Atunci când mergem, când folosim sucitorul pentru aluat, când tăiem cu foarfeca o hârtie pe care o ţinem în cealaltă mână sau când batem la tobe, folosim acest tip de coordonare.

  • Prinde baloane de săpun cu ambele mâini
  • Taie şi lipeşte fâşii de hârtie
  • Stoarce o cârpă
  • Spala vasele
  • Toarnă lichid sau pulberi (faină de mălai, boabe mărunte etc) dintr-un recipient în celălalt

Dezvoltarea coordonării mişcărilor cu trecere peste axa corpului

Dezvoltarea capacităţii de coordonare a mişcărilor cu trecere peste axa se referă la folosirea în mod spontan a unei părţi a corpului (mâna, picior) pentru a executa o acţiune pe partea opusă (ex: mâna stângă în partea dreaptă).

  • Să şteargă cu cârpa diverse obiecte
  • Să măture
  • Să apuce de pe raft diverse obiecte pe care să le pună într-un recipient

Dezvoltarea motricităţii fine

Motricitatea fină reprezintă acele mişcări fine executate cu mare precizie cu ajutorul muşchilor de la nivelul palmelor şi degetelor. Abilităţile motorii fine sunt extrem de importante pentru activități școlare și sarcinile de auto-îngrijire. Exersaţi împreună cu cei mici treburi care necesită ciupit, tras, stors sau prindere:

  • Să împăturească haine
  • Să stoarcă un burete sau, după o vreme, o cârpă mai groasă
  • Să stropească plante folosind un pulverizator
  • Să prindă cârlige
  • Să adune scame de pe covor sau boabe mici de orez, linte etc.

 Dezvoltarea acuităţii vizuale şi a abilitaţilor cognitive

  • Să împerecheze şosete
  • Să pună cumpărăturile la loc
  • Să pună vasele la locul lor
  • Să sorteze tacâmurile
  • Să sorteze hainele în funcţie de cel care le îmbracă
  • Să sorteze jucăriile pe culori sau categorii (animale, cuburi, etc)
  • Să urmărească cu degetul linii trasate pe o foaie – drepte, ondulate, zigzag
  • Să caute un aliment preferat ascuns sub o cutie sau prosop la îndemână
  • Să pună masa (câte o farfurie+ tacâm în dreptul fiecărei persoane)

3 sfaturi de final pentru a avea succes:

  1. Nu îl forţa să facă ceea ce nu poate! Admite ca şi copiii cu nevoi speciale, sau poate mai ales ei, au zile în care se simt obosiţi sau trişti. Respectă-le ritmul şi propune-ţi ţeluri realiste.
  2. Răbdare, multă răbdare! Nu te descuraja dacă, după două săptămâni în care îi arăţi cum se face, pare că nu da vreun semn că ar reuşi. Copiii au perioade de suişuri şi coborâşuri în ceea ce priveşte performanta cognitivă. Nu te descuraja şi caută cauza pentru care nu face achiziţii (oboseala, schimbarea mediului, medicaţie prost administrată etc).
  3. Încurajează-l permanent! Nu ştii cât de des şi pe ce ton? Înlocuieşte într-una din zile mersul în parc cu o vizită la antrenamentele unui sportiv. Observă cât de des îl încurajează antrenorul. Fii antrenorul copilului tău!
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație