Tulburările de alimentaţie în autism. Cum îl faci pe copil să mănânce de toate?

Viata cu autism, de Marina Neciu
tulburările de alimentație în autism

Când David a început terapia, am respirat uşurată. Eram convinsă că am scăpat de multe probleme şi că o parte dintre tulburările aduse de autism nu ne vor fi cunoscute niciodată. Dar m-am înşelat; ne-au lovit şi tulburările legate de nutriţie şi ecolalia, ceva mai târziu, când a început să vorbească.  Cred că tulburările legate de mâncare m-au speriat cel mai mult. Te întrebi cu groază cum s-ar putea dezvolta armonios un copil cu un comportament alimentar extrem de restrictiv.  Cum să gestionezi tulburările de alimentație în autism?

 Specialiştii americani fac o distincţie importantă între “eating disorder” care se referă la bulimie şi anorexie şi “feeding disorders” care se referă la un comportament alimentar restrictiv, la preferinţa pentru anumite alimente şi excluderea celorlalte. In articolele româneşti nu am văzut să se facă o astfel de distincţie, aşa că voi folosi cu precădere termenii de tulburare de alimentaţie.

De ce apar tulburările de alimentaţie în autism?

Acestea au mare legătură cu problemele senzoriale (hiper sau hiposensibilitate gustativă, olfactivă sau chiar vizuală) care creează aversiuni de gust, culoare şi textură pentru copilul cu autism. De asemenea, nu e de neglijat nici faptul că unii copii au dificultăţi în a mesteca mâncarea, pur şi simplu nu se pot coordona pentru a mesteca eficient sau au probleme digestive permanente cum ar fi constipaţia sau diarea.

Se estimează că aproximativ  25 % din totalul copiilor au tulburări de alimentaţie, fără legătură cu vreo tulburare de dezvoltare sau comportamentală. De fapt şi eu am avut în copilărie un comportament alimentar restrictiv, mâncam doar câteva feluri de mâncare, dar eram considerată mofturoasă.

Procentul creşte în cazul copiilor care suferă de tulburări de dezvoltare până la 80 % conform specialiştilor de la “Center for Autism and Related Disorders din California”, tot ei au editat un ghid pentru a ajuta părinţii care se confruntă cu asemenea probleme.

Ce sunt de fapt tulburările de alimentaţie în autism?

Acestea se refereră la dificultăţi complexe cum ar fi:

Probleme de alimentaţie sau de hidratare care afectează greutatea copiilor (mănâncă doar cantităţi infime de mâncare);

Refuzul alimentelor şi al lichidelor (în cazurile grave copiii sunt hrăniţi prin sondă pentru că ajung să fie atât de malnutriţi, încât sunt în pericol de moarte);

Alimentaţie restrictivă (copiii mănâncă doar câteva feluri de mâncare);

Probleme de comportament în timpul meselor ( aruncă mâncare pe jos, scuipă, îşi fac greaţă, vomită);

Deficite de autoservire (nu folosesc lingură, furculiţă)

Implicaţii ale unor probleme medicale

Copilul meu a avut câteva luni bune o alimentaţie restrictivă. Asta se întâmpla acasă.

La grădiniţă, mânca orice fel de mâncare gătită sau orice fruct. Acasă, refuza cu obstinaţie orice în afară de textura albă şi cremoasă a lactatelor fermentate şi a pâinii. Am trăit cu disperarea că nu se va alimenta multa vreme corect şi că va avea de suferit pe termen lung din această cauză.

Cred că se temea de anumite texturi, culori şi mirosuri ale mâncării doar acasă. In mediul de grădiniţă, alături de personalul de acolo şi de alţi copii, imita comportamentul celorlalţi aşa că puteam să-i oferim orice ciorbă sau orice fel consistent cu carne sau fără. Copilul mânca tot. Acasă ne chinuiam.

De ce este o problemă atât de complexă?

Mâncatul ca şi proces este constituit din alte procese mai mici cum ar fi: apucatul lingurii, umplerea lingurii, ducerea ei la gură, mestecarea corecta a mâncarii, înghititul. Copiii cu autism pot avea probleme pornind de la faptul că nu ştiu să ţină o lingură în mână, că refuză multă vreme să se hrănească singuri, că nu ştiu câtă mâncare le încape în guriţă, iar asta le poate face greaţă.

David nu s-a hrănit singur până la 4 ani şi 5 luni, deşi la grădiniţă începuse să mănânce singur de luni de zile. Acasă refuza. Iar când un copil execută o activitate într-un singur mediu înseamnă că de fapt el nu şi-a însuşit acea abilitate.

S-a constatat că întărirea pozitivă (recompensarea cu o jucărie) nu funcţionează prea bine în cazul comportamentului alimentar. David a pus mâna pe lingură când i-am explicat că nu are cine să-l hrănească, că e băiat mare şi că în plus nu va primi X lucru ( întărire negativă, pedeapsă). N-aş fi fost aşa inspirată dacă nu ma presa timpul, aveam niste foi de prăjitură de pus la cuptor, ceea ce nu suferea amânare. De atunci David a mâncat doar singur. Insă asta s-a întamplat după 1 an şi ceva de muncă, copilul înţelegea perfect ce are de făcut şi era fizic capabil să se coordoneze îndeajuns de bine ca să se descurce singur.

Cum ajutăm copilul?

Cereţi sfatul medicului în privinţa dezvoltării fizice a copilului (raportul înălţime greutate) şi verificaţi starea lui de sănătate, uneori problemele medicale nedescoperite pot conduce la tulburări de alimentaţie (alergii alimentare, reflux gastro-esofagian, probleme de motilitate digestivă);

Mâncatul trebuie să aibă loc, neaparat la masă, nu pe jos, nu în picioare în timp ce părintele aleargă după copil prin casă;

Copilul trebuie să stea confortabil într-un scaun adecvat vârstei (nu în genunchi), trebuie să aibă în mână o ustensilă pentru mâncat adecvată vârstei;

Nu oferiţi doar alimentele pe care le preferă, variaţi-le, puneţi accentul pe fructe, legume, cereale integrale şi carne;

Nu introduceţi mai multe alimente deodată;

Aveţi grijă la asocierile de textură şi culoare, nu variaţi mai mult de o coordonată deodată;

In momentul introducerii unui aliment nou, puneţi cantitate mică într-un fel preferat, iar, pe măsură ce copilul se obişnuieşte, creşteţi cantitatea de aliment nou, diminuând-o pe cea din alimentul deja preferat;

Puteţi oferi o linguriţă de aliment preferat , apoi una din cel nou, sau ambele amestecate în linguriţă;

Mâncatul la restaurant poate avea impact pozitiv fiind o oportunitate de socializare , dar şi de dobândire a unor mişcări care ţin de motricitatea fină;

Stabiliţi un program de masă şi fiţi perseverenţi, mâncaţi împreună cu copilul

Nu vă lasaţi descurajaţi de crizele pe care copilul le poate face la masă;

Nu renunţaţi uşor la masă, nu imploraţi copilul, nu îi oferiţi altceva ce preferă în mod normal, nu întăriţi un comportament negativ;

Promptaţi copilul cu un ton autoritar, dar făra să ţipaţi, fără cuvinte în plus, adresaţi-i o singură cerinţă deodată;

Opriţi promptul verbal pentru acea activitate odată ce şi-a însuşit-o,

Stabiliţi ţeluri pe care să le atingeţi pas cu pas (variaţi texturile sau culoarea pe rând,  cresteţi numărul de alimente oferite, creşteţi progresiv cantitatea, încurajaţi copilul să mănânce singur);

Oferiţi mâncarea ca recompensă doar în cadrul meselor, nu şi în alte circumstanţe la copilul cu tulburări de nutriţie.

Probleme comportamentale la masă

Cel mai adesea vă veţi confrunta cu plânsete, tantrumuri, încercări de heteroagresivitate (va arunca cu lingura furculiţa în voi sau ceilalţi prezenţi la masă, vă va lovi cu pumnii) sau de autoagresivitate.

Fie blocaţi tentativele, fie le ignoraţi, depinde de situaţie. Incercaţi să nu vă enervaţi. Dacă dimpotrivă, copilul este foarte cooperant, nu uitaţi să-l lăudaţi: ” Bravo!”, “Eşti grozav!”

Cum puteţi evita/reduce comportamentele nedorite la masă?

  • Fiţi consecvenţi în comportament;
  • Nu prelungiţi o masă mai mult de 30 de minute;
  • Nu oferiţi jucării la masă decât pentru perioade foarte scurte de timp şi numai dacă vi se pare că îl încurajează pe copil să mănânce;
  • Povestiţi lucruri plăcute cu copilul;
  • Continuaţi, chiar dacă primele sesiuni nu sunt deloc plăcute şi abundă în plânsete şi tantrumuri, cu timpul ele vor slăbi în intensitate până la dispariţie.

Noi am reuşit. Totuşi, nu există o reţetă exactă, succesul depinde mult de personalitatea copilului, de gradul afectării, de consecvenţa intervenţiei, de cât de implicaţi sunt părinţii.

David a reînceput să mănânce diversificat de pe o zi pe alta. Aparent. Doar că în spatele reuşitei e munca lui, a terapeuţilor şi a noastră.

Copilul trebuie să descopere bucuria de a mânca, de a aprecia gusturi şi texturi diferite. Pe David îl pun tot timpul să încerce ceva nou de mâncare şi fiind destul de mare îi explic ce ingrediente şi ierburi aromatice am folosit, astfel încât astăzi mănâncă aproape orice de  la lasagna cu carne sau brânza şi spanac, la ciorbă de perişoare, prăjituri cu fructe, sau broccoli şi conopidă la cuptor.

Mă bazez acum mult pe capacitatea lui de a înţelege că mâncarea este importantă şi că e esenţial să mâncăm sănătos, adică din fiecare  grupă de alimente câte puţin. Asta nu înseamnă că îi refuz câte o vizită la un fast-food din când în când.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Foto: Guliver

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa