Viaţa cu autism. Episodul 108. Susţine-le paşii!

viata cu autism

Nu puteam rata întâlnirea cu oamenii de la Grădiniţa Malteză în Parcul Central din Cluj-Napoca. Chiar dacă ziua era toridă la Gilău şi ne imaginam că şi la Cluj vor fi peste 35 de grade, nu puteam lipsi de la evenimentul „Susţine-le Paşii”.

„Susţine-le paşii” este un proiect dezvoltat de Grădiniţa Specială Malteză din Cluj-Napoca în parteneriat cu Asociaţia „Dog Assist” şi constă în implimentarea unui program de recuperare complex bazat pe intervenţii asistate de animale: şedinţe de kinetoterapie şi terapie comportamentală asistată.

Evenimentul la care am participat noi a fost unul de conştientizare a clujenilor şi mai ales a celor mici care au fost invitaţi la joacă alături de copiii grădiniţei şi de căţelul de terapie Bes.

George era nedormit, nu ştiu de ce nu a dormit de amiază, a aţipit la 16:30 exact când trebuia să ieşim din casă. In parc a fost la început agitat şi supărat, mai apoi l-a purtat kilometri întregi prin parc pe taică-su, ocolind mereu cu insistenţă mulţimile de oameni.

Ilinca a fost cea mai liniştită şi încântată. Am rugat un kinetoterapeut cu experienţă să se uite puţin la ea pentru că se ridică incomplet în şezut, stă dacă o pui, se ţine bine, dar am ceva dubii asupra dezvoltării ei. Doamna era liniştită, nu crede că Ilinca ar avea vreo problemă. Sper să aibă dreptate.

Nu ştiu dacă mai rezistăm la a treia încercare. E oricum extrem de greu cu un copil de doi ani care nu comunică şi trebuie deturnat de la comportamentele stimulative, cu un bebeluş care spun medicii, ar fi în plină erupţie dentară; deşi eu n-am văzut nici un dinţişor şi cu un copil mare care are alte nevoi şi cerinţe de îndeplinit.

Ne-am bucurat că am putut fi alături de oamenii aceştia, alături de Mirela care ne-a ajutat atât de mult.

Nu i-am cerut eu să-l primească pe David la Grădiniţa Malteză. Ea s-a oferit acum aproape 7 ani, schimbând cu totul soarta lui şi a noastră. Tot ce s-a întâmplat cu David a pornit de la ea: grădiniţa, faptul că a cunoscut-o pe Moni, că a lucrat cu ea. Cu Mirela am făcut şedinţe de consiliere atunci când mintea mi-o lua razna, am colaborat profesional de-a lungul anilor şi iată, încă o dată, este alături de noi.

Mă întreb câte vieţi a schimbat Mirela noastră în felul acesta, acordând o şansă. Cred că nici ea nu ştie. Sper că totuşi, acolo Sus, cineva numără.

Iţi mulţumesc, draga mea,  pentru toate dăţile când ai ştiut să mă echilibrezi să nu mă laşi să zbor prea sus şi să mă zdrobesc de prea multe speranţe deşarte. Iti multumesc pentru toate dăţile când m-ai făcut să văd o luminiţă unde credeam că nu e decât întuneric.

Iţi mulţumesc că i-ai acordat marea şansă lui David!

Iţi mulţumesc că astăzi îl iubeşti şi îl ajuţi şi pe George. Intr-o lume în care majoritatea işi încalcă promisiunile, tu deschizi porţile viitorului pentru copiii speciali !

(va urma)

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație