Viața cu autism. Episodul 150. De ce este copilăria cea mai fericită perioadă din viaţă?

copii care rad

Copilăria cea mai fericită perioadă din viață. Copiii mei trăiesc probabil acum cea mai împlinită şi fericită perioadă din viaţa lor, iar ei nici măcar nu ştiu asta. Este valabil pentru toţi copiii. Niciunul nu-şi dă seama cât de norocos este. Îmi amintesc că în copilărie uram ideea că trebuie să mă culc la ora opt seara, iar acum aş fi aşa de fericită dacă aş reuşi să termin cu toate trebuirile casnice până la ora zece. Tot ceea ce în copilărie ni se pare o pedeapsă, devine o binecuvântare la vârsta adultă.

Îmi invidiez copiii şi pe toţi copiii ce merg la grădiniţă, la şcoală sau au privilegiul somnului de amiază. Iată ce scrie o mămică despre vârsta copilăriei:

Copiii sunt încurajaţi să se odihnească cât mai mult

Copilăria este singura etapă când cineva chiar se preocupă de odihna noastră. Pe de altă parte, eu am început să-mi încurajez băiatul cel mai mare să nu se mai preocupe de somn. Copilul meu cel mare, David, de aproape 10 ani este autist şi insomniac. Iar după ce ne-am certat cu anii pentru că nu adormea nicicum, am decis să-l las în pace. Da, el are un program de cină, duş, spalat pe dinţi şi pus în pat, dar nu şi de somn. Oricum nu adoarme, aşa că a început să se relaxeze citind, ceea ce nu poate decât să mă bucure.

Totuşi sunt îngrijorată pentru că un copil ar trebui să doarmă cel puţin 9 ore la vârsta lui, iar el nu doarme mai mult de 7 sau maximum 8 în week-end.

Conform National Sleep Foundation copiii între 6 şi 13 ani au nevoie de 9 până la 11 ore de somn, iar faptul că ei sunt extrem de solicitaţi de şcoală, teme şi în pus hiperstimulaţi de televizor, tabletă, mai ales seara, îi poate face insomniaci şi poate duce la astfel de probleme pe termen lung.

Ce putem face pentru a-i ajuta pe copii să adoarmă uşor?

  • Camera copilului trebuie să aibă o temperatură potrivită somnului în linişte, fără stimuli vizuali şi auditivi;
  • Fără televizor sau calculator în camera copilului;
  • Menţinerea unui program de somn sănătos şi a unei rutine înainte de culcare
  • Evitaţi ciocolata neagră sau produse ce ar putea conţine cafeină

Copiii au parte de cea mai bună îngrijire

Este perioada în care cineva îi spală, îi schimbă, îi hrăneşte, le taie unghiile, îi piaptănă, îi îngrijeşte când sunt bolnavi, îî leagănă ca să adoarmă. Eu am parte de binecuvântarea de a găti pentru trei copii, de a călca trei seturi de haine, de a tăia perechi unghiile a trei copii în timp ce abia reuşesc să mănânc o dată sau de ori pe zi şi să fac un duş rapid.

Tot ce contează în programul unei zile de mamă ce „stă” acasă sunt copiii şi nevoile lor. Mai ales când copiii au vârste şi programe diferite este extrem de solicitant pentru părinţi. Baiatul meu cel mare este la şcoală până la 12, mijlociul face naveta zilnic cu tatăl lui aproape 50 de km pentru terapie comportamentală, iar cei doi trebuie să se întoarcă la timp pentru a-l prelua pe cel mare de la şcoală, iar bebeluşul e … bebeluş cu mese dese, uneori cu treziri nocturne şi cu erupţii dentare dureroase. După-amiezele sunt dedicate temelor cu cel mare şi gătitului şi aşa constat uneori că au trecut trei sau patru săptămâni în care nu am făcut nimic  pentru mine şi că nu am ieşit afară decât în curte sau la câteva sute de metri de casă cu căruciorul la plimbare. Iar dacă mai intervin câte două sau trei săptămâni în care copiii sunt bolnavi, atunci chiar e de-a dreptul complicat.

Dar sunt unele mămici organizate care pretind că au soluţia, nu doar a unei mai bune organizări, ci a unei vieţi mai relaxante şi mai împlinite pentru mame:

  • Incercaţi să vă acordaţi cel puţin 30 de minute pe zi pentru a savura o cafea sau a face ceva plăcut în timp ce copilul sau copiii se joacă;
  • Străduiţi-vă să vă bucuraţi de ceea ce faci în fiecare moment ca să vă puteţi bucura şi de momentele de relaxare.

Copilăria cea mai fericită perioadă din viață. Copiii au propriul lor bucătar

Am făcut de atâtea ori pizza şi plăcintă cu mere şi vargabeles şi paste de tot felul de la carbonara până la lasagna, încât nu mi-ar ajunge o lună să număr. Totul pentru ca băiatul meu cel mare să mănânce cât mai bine şi să fie fericit. De multe ori n-am avut chef să fac asta, aş fi dormit, aş fi făcut altceva, dar ce poate fi mai presus decât dorinţa unui copil care a invins tulburările alimentare?

David nu primeşte mereu ceea ce vrea şi în nici un caz nu-i dau voie să mănânce prea târziu, dar încercăm să păstrăm un echilibru între ce e sănătos şi ceea ce îi place, facem mici compromisuri, dar „excesele” gen chipsuri sau cartofi prăjiţi  nu le tolerăm decât ocazional.

Dar aş mai adăuga eu alte binecuvântări ale copilăriei:

Copilăria cea mai fericită perioadă din viață. Copiii au mereu parte de surprize

Totul este mereu nou pentru ei, fie că este vorba de o jucărie nouă sau ceva ce învaţă la şcoală. O lume întreagă aşteaptă să fie descoperită prin joc şi învăţare. Îmi amintesc şi acum ce încântat a fost David când a primit primul glob pământesc iluminat. S-a jucat cu el ceva vreme până a fost atras de altceva. Iar acum cere cărţi, vrea să mergem la o bibliotecă să vadă şi el cum arată şi ce poate face acolo. Pentru mine a fost încântător să-l văd prima dată la cinema. Retrăiesc şi eu momente frumoase din copilărie prin el. Fiecare vacanţă este o aventură pentru el, fiecare explicaţie primită naşte alte întrebări.

Totul se învârte în jurul lor

„Lumea nu se învârte în jurul tău”, îl apostrofează uneori tatăl lui, atunci când David devine extrem de egoist sau pretenţios. Dar de fapt îl minţim, lumea noastră se învârte în jurul lui şi al fraţilor lui. Ei fac această familie să meargă în fiecare zi mai departe, oricât de greu ar fi. Fiecare plan pe care-l facem are în centru copiii, mai ales că nu avem familie extinsă care să ne ajute cu ei.

Lipsa responsabilităţilor majore

Copiii au cu toţii mici responsabilităţi care cresc pe măsura vârstei lor. Dar nu sunt ei cei care poartă grija zilei de mâine, ci adulţii. De-abia acum copilul nsotru cel mare începe să priceapă valoarea banilor şi că în lipsa lor se pot întâmpla lucruri grave. Începe să înţeleagă că în lipsa banilor nu există acces la o educaţie de calitatate şi la servicii medicale de calitate. David ştie că a fost un noroc că a recuperat întârzierea în dezvoltare cu abia doi ani de intervenţie specializată pentru că atât ne-am permis.

Copilaria cea mai fericită perioadă din viață. Timpul personajelor fantastice

Nu-i aşa că e grozav că există Moşul ? Sau cel puţin exista în mintea noastră de copii. Câtă emoţie în seara de Ajun! Acum o retrăiesc prin David toată bucuria Sărbătorilor şi emoţia despachetării cadourilor de la Moş Crăciun. Dar cu siguranţă că ceea ce îi face atât de fericiţi pe copii nu este ceea ce le oferim noi, ci este propria lor inocenţă.

„Într-un fel este calitatea de a fi pe alocuri ignorant. Să nu intuieşti apropierea morţii care va veni. Să ignori existenţa sexului. Să crezi în iraţional- în Moş Crăciun, zâne şi monştrii de sub pat. Şi bineînţeles să crezi în mitul puterii şi bunătăţii părinţilor”. Aşa crede Tim Lott , autorul articolului „Ce este inocenţa copilăriei?”

Pentru el inocenţa este totuși altceva decât ignoranţa, e un fel de operaţie a imaginaţiei pe care adultul nu o mai poate accesa odată ce a depăşit această vârsta a copilăriei.

„Putem oare să o recâştigăm?” se întreabă autorul.

„Nu, cu siguraţă nu în forma ei originală.”

Totuşi pe măsură ce îmbătrânim e posibil să ne aducem aminte de ea, să o regăsim în ciripitul păsărilor, în culorile florilor.

O regăsesc şi eu de când sunt părinte în gingăşia şi râsul copiilor mei. O regăsesc în întrebările inocente ale lui David şi sper să o regăsesc şi în ceilalţi doi copii ai mei, în râsetele lui George şi poate, în întrebările viitoare ale Ilincăi.

 

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație