Viaţa cu autism. Ep. 168. „Cresc un copil ce este deja mândria familiei lui”

Manifest pentru dizabilitate. Băiatul pe care îl cresc, ca să fie într-o zi un bărbat demn, se numeşte David. Îl cresc ca să fie bărbat de nădejde, îl cresc ca să fie soţ şi tată într-o zi. Nu mă complexează deloc faptul că s-a născut autist. De ce n-ar avea el dreptul la aceeaşi viaţă ca noi, ceilalţi, dacă asta  îşi va dori?

Îl învăţ să vorbească despre ceea ce simte. Îl învăţ să vorbească despre slăbiciuni şi calităţi, despre succese, dar şi despre eşecuri. Îl cresc ca să-şi asume responsabilitatea faptelor lui. El este copilul ce iese de la şcoală spunând dintr-o suflare şi cu inima uşoară: ”Mamă, am luat I astăzi la matematică, nu ştiu de ce m-am încurcat aşa”. Îl învăţ că există mereu o cale de îndreptare, îi arăt că nimic nu e pierdut, că nu trebuie să renunţe, că e loc de mai bine, îl învăţ că nimic nu este imposibil.

Îi sădesc încrederea în el spunându-i că el i-a ajuns pe ceilalţi din urmă, îi spun că la vârsta la care ceilalţi mâncau singuri şi învăţau poezii, el nu vorbea încă. Iar astăzi le face pe toate şi mai multe de-atât.

Manifest pentru dizabilitate. Cresc un copil tolerant cu cei care sunt altfel

Îl învăţ să fie mândru de el şi de realizările lui, cu sau fără autism.

Este un copil deosebit de cuminte, de atent, înclinat atât spre introspecţie, cât şi spre exprimarea emoţiilor. Un copil echilibrat promite să devină un adult echilibrat.

Cresc un copil care va respecta viaţa din jur. Cresc un copil tolerant cu cei care sunt altfel. Nu doar pentru că el are o altă etichetă decât noi ceilalţi, ci pentru că aşa l-aş fi crescut oricum.

Cresc un copil care îşi va iubi părinţii până la capăt şi care va respecta bătrânii pentru că ne-a văzut îngrijind-o pe bunica lui. Cresc un copil care va fi un bun creştin, nu doar pentru că îşi va face corect semnul crucii de rit ortodox, ci pentru că-şi va iubi aproapele ca pe el însuşi. Cresc un copil care îşi va preţui şi ajuta fraţii cu care împarte viaţa cu autism şi de care nu se va îndepărta aşa cum fac adesea fraţii.

Cresc un copil care va fi într-o zi un soţ bun, care îşi va respecta  şi îsi va iubi soţia ca pe el însuşi. Cresc un copil care va fi un bărbat ce n-ar ridica mâna asupra unei femei sau a unui copil, indiferent de circumstanţe.

Cresc un copil care învaţă ce înseamnă ce înseamnă promisiunile, ce înseamnă cinstea. Cresc un copil căruia nu-i va fi frică să se teamă, căci va învăţa că frica e un sentiment firesc ce poate fi gestionat. Cresc un copil care la vârsta de adult va fi reazăm pentru familie şi prieteni.

Cresc un copil care va fi vocea celor ca el, cresc un copil care va da glas celor mai slabi ca el. Cresc un copil ce este deja mândria familiei lui.

Cresc un învingător şi nu unul care e primul la şcoală, ci unul care îşi va fi folosit şi multiplicat talanţii cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Cresc un copil ce într-o zi va fi mândria familiei pe care şi-o va face. Cresc un copil care a contrazis predicţiile specialiştilor şi care a învins şi va fi învins autismul. El este cel pe care îl învăţ să facă din autism un atu.

Într-o zi, cineva ca David, cineva diferit de ceea ce numim, “tipic”, ar putea să vă fie noră sau ginere sau nepot ori nepoată. Căci unele lucruri nu depend de noi, iar a fi diferit nu este o condamnare la nefericire ori singurătate.

Acest articol este un manifest pentru drepturile copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi din România, care au dreptul şi merită  o viaţă demnă şi împlinită ca toţi ceilalţi membri ai comunităţii.

(va urma)

 

 

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație