Viaţa cu autism. Ep. 169. O zi din viața unei mame cu trei copii cu autism

George s-a trezit la 6:30. Se întâmplă frecvent. Nu mai are somn. Mă ridic, mă duc la bucătărie şi îi pun lapte în sticlă. Îl încălzesc. Mă aşteaptă cuminte. Bea laptele destul de agitat, icnind, răsucindu-se, trăgând de perne. Se ridică de mai multe ori, schimbă pernuţele, se aruncă înapoi în pat fără să lase biberonul din gură.

Nu mă deranjează că se mişcă atât de mult. Mă deranjează că icneşte, fiecare icnet mai puternic mă trezeşte. Mă tem că se va trezi şi Ilinca.

George nu se linişteşte.

“A a a a” zice în timp ce îmi întinde sticla de lapte. Vrea să plece din pat, nu îl las.

Se trezesc băieţii mari, Ilinca mai doarme, e important ca Ilinca să doarmă dimineaţa. Programul ei la Grădiniţa Malteză începe la 11 şi dacă e prea obosită va plânge mult.

Dacă va plânge mult, va vrea doar în braţe, practic o blochează pe una din fete. Când se supără acolo, la grădiniţă, plânge şi câte o oră. La Ilinca e un amestec de anxietate de separare cu dureri de la erupţia dentară.

Ilinca si George, la plimbare

În alte zile Ilinca e binedispusă, se plimbă mult, umblă tot mai bine.

Până la urmă se trezeşte şi Ilinca, căci George nu tace nicicum. Dimineaţa le pregătesc gentuţele cu haine de schimb şi gustări pentru grădi. Sunt plecaţi aproape 5 ore. Eu mă organizez în aşa fel încât să ajung la timp să-l iau pe David de la şcoala. E foarte fericit de când merg eu zilnic la şcoală. Mai facem cumpărături, ne mai răsfăţăm cu o îngheţată. Acasă ştie că primul lucru pe care trebuie să îl facă după ce se spală şi se schimbă de haine, este să mănânce o ciorbă sau o supă. Intre timp eu pregătesc felul doi sau vreun desert rapid. Ne apucăm şi de lecţii, uneori nu le termină pe când ajung George şi Ilinca.

Ilinca de obicei doarme dusă o oră de drum plus încă două acasă.

George la somnul dupa amiaza

Cu George e cu totul o altă poveste. George îşi bea laptele şi nu mai vrea în casă, merge afară în curte cu David. Problema este că sfârşeşte stimulându-se parcurcând acelaşi traseu, aleargă pe propriile lui urme de zeci de ori. Face urât dacă încerc să-l opresc.

Îl opresc, îl aduc în casă şi îl bag direct în vană să facă baie şi să se mai obosească puţin. Se joacă vreo 10 minute, îl şterg şi îl îmbrac în pijamale. Îl ademenesc să mai mănânce ceva, îi ofer apă. Îl pun în pat, face exact ca dimineaţa şi sfârşeşte de multe ori trezind-o pe Ilinca. Cel mai rău e când nu doarme deloc de amiază şi nici seara nu reuşeste să mai adoarmă. Următoarea noapte doarme agitat. Cred că în cazul lui tulburările de somn sunt mai profunde.

Dar nu am ce să fac.

Când e obosit şi agitat are traseu şi prin casă, aleargă dintr-un colţ al camerei până în bucătărie, se opreşte în uşa băii, îşi întoarce gâtul la dreapta, se dă cu capul de uşă ritmic: „poc”, „poc”, nu tare, nu ca să-l doară, ci ca să facă zgomot.

Inşiră orice fel de obiecte de acelaşi tip, formele din incastru, piesele de lego. Mai ales piesele de lego, sunt înşirate una lângă cealaltă, îi arăt mereu că trebuie să construiască pe verticală cu ele. Dar nu prea vrea ori suprapune una sau două şi atât, s-a plictisit. Mă descurajează profound uneori.

Dar vocea lui cand spune “cucu-beu” nu se compară cu nimic. E cea mai frumoasă voce de pe pământ. Degeaba aţi încerca să mă contraziceţi, nu aveţi cum să mă convingeţi că adevărul e altul.

Atât de mult tânjisem să-i aud vocea şi lui David, şi el avea cea mai frumoasă voce de pe pământ…

(va urma)

 

 

 

 

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație