Viaţa cu autism. Episodul 179. La câte eşti dispus să renunţi pentru copilul tău? Pentru mine sunt importante mintea şi sufletul lor!

David îşi caută cărţi pe librării online. Citise “Emil  şi detectivii” de Erich Kastner, şi-a căutat continuarea, al doilea roman cu Emil, “Emil şi cei trei gemeni”. Nu am găsit-o  în nici o librărie online, aşa că ne-am dus la Cluj să o căutăm. Si am găsit-o la “Cărtureşti” şi am prins chiar ultimul exemplar.

Iar acum citeşte în paralel romanul acesta şi “Jim Năsturel şi Lukas mecanicul de locomotivă” de Michael Ende. Mai are multe de citit vara asta David. Nu-l las să citească dacă e prea obosit pentru că nu reţine şi are tendinţa de a se stimula auditiv. Dar altfel nu e nici o problemă, lectura îl va ajuta să înveţe să povestească, să scrie tot mai corect. Sigur că unele cărţi îi plac mai mult ca altele. Cred că totuşi stilul lui Roald Dahl îi place mai mult. A citit “Matilda” deja şi “Charlie şi fabrica de ciocolată”. Dar nu i-a displăcut nici Michael Bond şi “Aventurile lui Paddington”. A primit multe cărţi de la o prietenă şi asta a fost un imbold şi o mare încurajare ca să înceapă să citească mai mult şi mai serios.

M-a rugat astăzi să fac o listă cu ce a citit deja. O voi face. Între timp cărţile se adună, iar încântarea lui creşte. Cred că suntem minoritari cei ce cumpărăm cărţi, şi da, cărţile sunt destul de scumpe, din păcate.

Da, ştiu, pentru mulţi contează altceva, cât de mare e casa, ce perdele am la geamuri, câte genţi de piele am, cât de des merg la cosmetică, ce bijuterii am, ştiţi voi, contează în mod superficial doar ceea ce afişăm.

Pentru mine sunt mai importante mintea şi sufletul copiilor mei.

Iar acum, pentru că vorbim de David, vă spun că da, contează educaţia şi investiţia ta ca părinte în copil. Chiar dacă puteţi investi doar un grăunte, sacrificaţi şi dăruiţi-i  copilului acel grăunte.

Cât eşti dispus să te sacrifici? La câte eşti dispus să renunţi ca să-i oferi cărţi de exemplu? Renunţi la o geantă de piele sau la o pereche de cizme noi ca să-i cumperi 10 cărţi, dacă ar fi să alegi?

Am văzut prea mulţi copii cu o dietă săracă şi părinţi prea bine îmbrăcaţi. Am văzut prea mulţi copii lipsiţi de afecţiune şi prea mulţi părinţi egoişţi ce consideră că oricum copilul e mic şi n-are nevoie de prea multe.

Am vorbit cu mulţi părinţi care vor să fie şi altceva în afară de părintele copilului lor cu nevoi speciale, vor să traiască îndeplinind şi alt rol, să se simtă împliniţi altfel. Este decizia lor şi respect asta.

Dar eu cred şi simt că nu pot fi şi exista deplin dacă ai mei copii nu-s bine. Parcă nu sunt întreagă, parcă lipseşte o parte esenţială din mine. Nu-i lucru pe pământul ăsta să mă consoleze. Nu pot fi altceva decât părintele copilului meu care are nevoie disperată de mine. Eu nu exist decât ca o umbră până nu-i aducem şi pe ei alături de noi!

Simt că nu mă pot concentra pe nimic altceva, da, voi merge la serviciu, îmi voi face  datoria aşa cum am făcut mereu. Dar asta păleşte în faţa marii mele misiuni în viaţa asta. Nu vreau să fiu decât mama unor copii fericiţi şi funcţionali. Momentan cei mici sunt pierduţi pentru societatea asta. Dar sunt câţiva oameni care cred în ei şi ne ajută.

Aş vrea într-o zi să-i pot răsplăti, dar probabil nu voi putea, sper doar că ai mei copii să-i răsplătească prin evoluţia lor. Sper să ajungă  în punctul acela în care să ştie de unde au pornit şi datorită cui au ajuns departe. Până atunci e multă muncă, sunt multe de făcut. Iar eu nu sunt decât părintele copiilor mei.

(va urma)

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație