Viaţa cu autism. Episodul 27. De Anul Nou

Nu mi-am propus niciodată lucruri măreţe în prag de An Nou. Nici măcar să încerc să mă schimb în bine, un an e prea puţin pentru asta.  Mă rog şi sper mereu să fim sănătoşi noi şi copiii noştri.

Ceea ce fac este să respectăm tradiţia pe care ne-am făcut-o noi ca familie în cei 10 ani împreună: să luăm cina de Ajun de Crăciun sau de Anul Nou împreună, să îl învăţăm pe David de ce este important să mâncăm împreună, el, care în ultima vreme vrea să mănânce pe aragaz, în pat sau pe blatul de bucătărie singur.

David nu merge la colindat, nu are tragere de inimă, nici nu e vreun cântăreţ aşa că nu-l forţez. Poate îl va însoţi pe George mai încolo. Deocamdată petrecem doar între noi de Revelion, iar pentru mine e perfect aşa. In general mă rog să rezist până la miezul nopţii, iar anul ăsta mi-am dat seama că aş putea să sărbătoresc în fiecare noapte Revelionul la cât de des mă trezesc pentru Ilinca şi uneori şi pentru George.

Imi place să gătesc pentru ai mei, îmi place să-i văd fericiţi la masă. Imi place să-i răsfăţ. In zi de sărbătoare ne îmbrăcăm cu toţii frumos, iar bebeluşii nu fac excepţie. Pe George îl luăm cu noi la masă şi îl punem în scăunelul lui special aproape de noi.

Sper ca ai noştri copii să-şi amintească de serile astea cu drag, deşi David e mereu extrem de dificil. Poate va aprecia peste ani ce încercăm să-l învăţăm acum.

Imi amintesc că în noiembrie trecut am sărbătorit cu soţul meu zece ani de când suntem împreună. David a făcut scandal cu reproşuri şi lacrimi în legătură cu tortul pe care l-a comandat soţul meu. Ar fi vrut să-l fi comandat el, dar deşi ştia din vreme de surpriza pentru mine, nici prin cap nu-i trecuse să facă el vreo propunere.

A fost doar una dintre dăţile în care David ne-a întristat şi ne-a umbrit o sărbătoare cu comportamentul lui. De Anul Nou a fost ceva mai bine, a rezistat fără probleme până la miezul nopţii, deşi era destul de obosit. A ieşit afară şi a rezistat la fel de bine la zgmototele asurzitoare din noul an.

Iar pentru că Moş Crăciun a fost cam zăpăcit şi a uitat nişte cadouri într-un dulap, a trebuit să revină la David şi în noaptea de Anul Nou. A fost perfect, pentru că David tot întrebase de ce nu vine de mai multe ori pe an şi i-am confirmat că într-adevăr, Moşul nu vine decât o dată pe an, dar că, cine ştie, dacă e cuminte şi se roagă poate Moşul mai vine o dată pentru el. A venit, i-a adus şi o carte din seria “Jake şi piraţii din Ţara de Nicăieri”. Cred că personajul lui preferat este Hook piratul. Il fascinează personajele negative.

-De ce este rău piratul?

Ii explic că lumea e împărţită în oameni buni şi răi, că Hook e personajul negativ, dar că prin Jake şi prietenii săi binele triumfă mereu. Că şi în viaţa reală e la fel, că sunt oameni buni care doresc şi fac binele, dar şi oameni care fac răul.

Cred că  momentan e mai uşor pentru el să înţeleagă dihotomia bun-rău din desene animate şi  poveşti cu intrigi mai simple decât ar face-o din “Harap-Alb”.

Autismul nu se termină odată cu învăţarea limbajului de către copil, autismul devine mai complicat când îţi dai seama că al tău copil nu înţelege multe din intenţiile celorlalţi. Este vorba despre “teoria minţii” definită ca abilitate de a-şi atribui sieşi şi  altora stări mentale, credinţe, intenţii dorinţe şi capacitatea de a înţelege că ceilalţi pot avea credinţe, dorinţe, intenţii şi perspective care sunt foarte diferite de ale noastre.

David e deficitar la asta, aici e diferenţa mare între el şi cei tipici. Iar asta vedem noi părinţii şi învăţătoarea cel mai bine. Aici mai avem de lucru mult şi bine. Pentru că lipsa acestei abilităţi duce în timp la o naivitate socială mare.

(va urma)

DISTRIBUIȚI
Viata cu autism
Ceea ce pentru alţii pare ieşit din comun, pentru noi este realitatea zilnică. Viaţa cu doi copii cu autism şi încă unul (deocamdată) tipic este dificilă, dar nu lipsită…

Citește mai multe despre autor

Intră în conversație