Prima zi
Încerc de mai bine de trei ore să scriu ceva. De fiecare dată e la fel. Vreau să profit că George nu e acasă ca să scriu. Dar a venit David de la şcoală, iar Ilinca a mâncat deja de două ori şi i-am schimbat scutecul o dată. E incredibil cum doi copii, chiar şi de vârste diferite, pot umple trei ore.
Nu m-am plictisit deloc. Mai întâi am mâncat cu David. Intre timp am pus niște pulpe de pui la cuptor. David şi-a făcut singur temele în cea mai mare parte. Evident, corectăm la final. Sau îl ajut la problemele de la matematică.
Ce interesant funcţionează mintea autistă! Se dă problema:
“Doi fraţi şi o soră au împreună 14 lei. Dacă cei doi fraţi au 10 lei câţi lei are sora?”
Nu mai sunt sigură că problema era chiar sub forma asta, dar nu cred că am derivat prea mult de la realitate.
Pe David îl interesa altceva.
-Cum îi cheamă pe fraţi? De ce autorul culegerii nu le-a dat şi nume?
Când face propoziţii, copiii din propoziţiile lui sunt George şi Ilinca. Măcar una dintre propoziţii trebuie să fie despre fraţii lui. Dar creează situaţii noi. Cu atât mai bine. Asta arată că are imaginaţie, totuşi.
Când am terminat cu David a început Ilinca să mănânce aproape fără oprire. Iar între turele ei de mâncat, gătitul şi spălatul de vase, am scris exact o frază.
A doua zi
George este pe final de răceală şi a fost obosit şi necooperant ieri. Şi-a căutat mereu ceva pe post de pernă ca să poată dormi pe jos la Grădiniţa Malteză. Spre seară, părea mai bine, dar în dimineaţa asta l-a lovit alergia. După o săptămână de răceală, tuşeşte şi strănută în serie, are secreţii apoase şi se freacă într-una la nas şi la ochi.
Aşa că azi stă acasă. Pe jos nu îi place. Se cere mereu în braţe, în patul nostru nu e deloc liniştit. Nici în pătuţul lui nu stă cuminte. E clar că ar avea nevoie să doarmă, dar nu poate. Sper să nu ne alegem iar cu vreo laringită sau vreo bronşiolită. Primul an de viaţă, începând cu vârsta de 5 luni şi jumătate a fost un şir nesfârşit de viroze respiratorii cu complicaţiile aferente vârstei de bebeluş.
Nici în toamna asta nu a fost cu mult mai bine, dar totuşi nu am ajuns la complicaţii. Poate scăpăm şi de data asta.
Acum Ilinca e în pat lângă mine Se agită, dă din picioare, vrea atenţie. Georgel tot nu doarme, i-am dat inele şi cercuri să se joace, e nemulţumit, Le aruncă una câte una din pătuţ. Am mai văzut asta la David şi nu îmi place. Oare aşa fac toţi copiii?
Astăzi, George a spus “coc, coc” a repetat după taică-su “cioc, cioc” Dar a fost un eveniment unic. Nu s-a mai repetat de azi diminneaţă.
Pe aragaz am supa la fiert, e supă de găluşte cu carne de pui, potrivită pentru copii şi adulţi răciţi. Aud maşina afară. Vine David de la şcoală. O luăm de la capăt ca şi ieri.
(va urma)
