Viaţa cu autism. Episodul 48. #Rezist ca să-mi văd copiii mari şi departe de aici

Viata cu autism, de Marina Neciu

-Mama, mi-a fost dor de tine, mi-a strigat in ureche plin de efuziune David, în timp ce se agăţa de gâtul meu, într-o îmbrăţisare strânsă.

-Şi mie mi-a fost dor de tine, Daviduţ! i-am răspuns strângându-l şi mai tare în braţe.

-Nu poţi să mă ridici mai sus? m-a întrebat David tot agăţat de gâtul meu, de data asta cu picioarele în aer.

-Nu pot, i-am răspuns ţinându-mi respiraţia, aşa de tare mă durea spatele.

Dar inima îmi sălta de bucurie că nu l-am văzut demult atât de atent. Ii reproşez mereu lipsa de politeţe. De multe ori nici nu salută când vine de la şcoală. Iar astăzi nu doar că m-a salutat, dar m-a îmbrăţisat.

Nu am îndoieli, ştiu că David ne iubeşte. Dar e mare lucru să poată arăta asta. Nu vreau să crească într-un bărbat care-şi va cenzura sentimentele. Iar asta nu are legătură cu autismul. Vreau să ştie să comunice şi să-şi exteriorizeze afecţiunea. Ar fi păcat să nu o facă. Cunoaştem cu toţii atât de mulţi adulţi care nu ştiu să comunice şi să-şi manifeste sentimentele.

David şi-a făcut singur tema astăzi şi a citit câteva pagini din “Pinocchio”. Ne-am înțeles bine. Are doar un regret, că a început şcoala, ar mai fi vrut vacanţă.

“Doamne ajută, poate ne mai dau o săptămână de vacanţă?!”

I-am spus că Dumnezeu are lucruri mai importante de făcut decât să-i mai dea lui o săptămână de vacanţă în plus. Dar el mai speră.

Ce greu este ! Cum să-l învăţ atâtea? Cum să-l învăţ să-şi gestioneze frustrările şi temerile? Cum să-l învăţ să accepte suferinţa? Ne este greu, nouă adulţilor; cum să învăţăm un copil să  treacă peste şi să meargă mai departe?

Recunosc, mi-e frică de nişte momente în viitor când va fi dat, poate, la o parte, doar pentru că are autism. Că poate oamenii nu-l vor preţui aşa cum merită, doar pentru că este diferit. Mi-e frică că se va simţi singur şi neînţeles. Mi-e frică de ţara asta şi de oamenii ei. N-am încredere în România. N-am încredere că după ce i-am oferit un om mare va şti să-l preţuiască pentru că a ales să nu investească în el.

Pentru asta trebuie să #rezist. Pentru el şi pentru cei ca el. #Rezist pentru David şi pentru fraţii lui. #Rezist pentru că nu m-am gândit să plec de aici când eram tânără. Dar nu credeam că ţara mea mă va călca în picioare. Că voi ajunge să o implor să-mi ajute copilul şi nu o va face. #Rezist pentru că David e mărturia vie că se poate şi altfel, că el şi cei ca el merită şi trebuie să fie în grădiniţe şi şcoli de masă. #Rezist pentru că nu am altă soluţie ca să-mi cresc copiii mari.

Dar David şi fraţii lui vor şti că trebuie să-şi caute menirea în altă parte, că aici nu vor avea niciodată siguranţa zilei de mâine. Nicăieri nu este uşor, dar nicăieri legile nu sunt atât de volatile ca aici, nicăieri intoleranţa faţă de persoanele cu nevoi speciale nu este atât de profundă şi perpetuată cu bună ştiinţă chiar în instituţii de stat.

#Rezist ca să-mi văd copiii mari şi departe de aici.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa