David merge la ora de religie. Vreau să înveţe despre apartenenţa la cultul ortodox, chiar dacă nu mă nu mergem la Biserică decât la mari sărbători.
-Mama, le-am mâzgălit caietele colegelor de bancă! Mi-a mărturisit David într-o zi.
-Când, David? l-am întrebat mirată.
-La ora de religie, răspunse mândru.
-Şi cu ce le mâzgăleşti caietele, fetiţelor?
-Cu ce apuc, zise David şi mai mândru.
Domnul de religie e tare îngăduitor, înţeleg. David a pomenit de câteva ori de Biserică şi de mersul la Biserică , dar am constatat nemulţumiţi că se stimulează vizual atât de intens că realmente nu te mai înţelegi cu el.
Ii explic lucruri despre Biblie, despre Sărbătorile creştine şI tocmai a primit o minunată Biblie pentru copii din care mai citim.
Dar nu i-aş cere să ţină post. David este un copil cu autism care a suferit de tulburări alimentare. Este îngrozitor să-ţi priveşti copilul mâncând doar pâine cu iaurt şi sana luni de zile. Mă bucur atât de mult când îl văd acum mâncând de toate. Cum aş putea să-l restricţionez acum? Dacă risc o recădere şi o revenire a tulburărilor de alimentaţie? N-aş putea să-mi iert asta.
Apoi este lucru ştiut că mulţi copii cu autism au problema legate de digestie, fie diaree, fie constipaţie cronică. Mai există copii care urmează diete stricte, a căror eficacitate nu a fost de fapt niciodată dovedită. Am auzit de mulţi copii cu autism “vindecaţi” de dieta fără gluten (fără produse derivate din grâu) sau fără caseină (fară lactate). Se zice că sunt mulţi, dare eu nu cunosc niciunul.
Alţi copii care au epilepsie asociată urmează dieta ketogenică, o dietă plină de grăsimi nesănătoase care ar putea să le îmbunătăţească starea, dar care ar putea conduce, pe termen lung la probleme cu colesterolul afectând sănătatea inimii, dar şi la obezitate.
E greu să alegi când eşti părinte, ce este bine pentru copilul tău. Iar când ai un copil special, este şi mai greu. Pentru că alegerile pe care le faci e posibil să-i afecteze serios starea de sănătate.
Dar postul mă face să mă gândesc la sensul său mai larg, acela de a ne înfrâna pornirile trupeşti sau sufleteşti.
După atâţia ani de confruntare cu autismul, ştiu că este o tulburare hedonistă. Atunci când vobim de stimulare tactilă, vizuală, verbală cu care ei îşi ocupă timpul, înseamnă că aceste senzaţii le oferă plăcere.
Ei trăiesc prin sine şi pentru sine. Fiecare zi în care David este alături de noi, în care alege să facă ceva constructiv, să vorbească, să cânte, să se joace, să se bucure de fraţii săi, este o zi în care şi-a înfrânat autismul. Fiecare zi pentru el este o zi în care trăieşte altfel decât a fost “programat” să funcţioneze. Cred că a postit îndeajuns până acum. Dar sper să o facă întreaga viaţă.
(va urma)
