Viaţa cu autism. Episodul 85. Evadarea

Viata cu autism, de Marina Neciu

Mă duc la film. Imaginaţi-vă că acum ţopăi şi cânt: ”Mă duc la film, “Mă duc la film !”

SINGURĂ mă duc. Auzisem că rulează şi pe la noi ”Alien”; m-am uitat aseară pe programul cinematografelor clujene şi am constatat că rulează doar până joi. Trebuie să împac programul lui George care de azi merge din nou la Grădiniţa Malteză, pe al lui David care merge la şcoală, are şi teme de făcut  şi e şi răcit, dar şi pe al soţului care trebuie să stea cu copiii.

Acum le-am făcut eu programul. Mă duc la cinema.

Ies rar de acasă, singură şi mai rar şi n-am mai fost la cinema de când eram studentă. Şi am terminat facultatea de mai bine de zece ani. Iar de când îl avem pe David unde să mergem singuri? Cine să fi stat cu David? Cât timp el avea program de terapie la grădiniţă, eu munceam, iar soţul le rezolva pe ale casei.

Nu ieşeam nicăieri, nici singuri, nici în doi, decât în scopuri precise şi administrative. Multă vreme cu David nu s-a putut merge nici la spectacole pentru că nu înţelegea despre ce vorba, se stimula şi ţipa groaznic. Ar fi fost un chin pentru el. Ne-am adaptat lui.

Toată lumea se adaptează programului copiilor, însă pentru părinţii copiilor cu nevoi speciale, e posibil ca ei să nu-şi mai poată relua deloc vechi şi fireşti obiceiuri ca mersul la cinema sau la vreun spectacol, măcar din când în când. Unde duci copilul cu nevoi speciale în timpul ăsta?

Acum David are programul lui, merge la karate, mai merge la câte un spectacol organizat de nişte amici de-ai noştri, îl mai scoatem în Cluj sau în jurul Clujului.

Momentan e greu de mers cu trei copii oriunde, mai departe. Nu pentru că sunt trei , ci pentru că au programe de masă şi de somn atât de diferite. Când adoarme Ilinca se trezeşte George şi invers. Pentru fiecare somnul de amiază este la fel de important, însă fiind la ore diferite- Ilinca doarme cam de 3 ori pe zi, Goerge o dată – e cam greu să te porneşti undeva. Iar oriunde ar fi “undeva” trebuie să pleci cu apă plată, termos, lapte praf, scutece de două mărimi, gustări, haine de schimb.

O adevărată aventură deocamdată.

Mă duc singură la cumpărături când am de luat haine la copii sau jocuri. Mă însoţeşte uneori David, dar nici un copil nu are prea multă răbdare la cumpărături.

In general, nu plec niciodată de acasă fără să las lucrurile relativ organizate: două trei feluri de mâncare gătită, mâncărică proaspăt pregătită pentru bebeluş, hainele spălate şi puse la uscat, sticluţele de lapte sterilizate, vasele spălate.

Astăzi am făcut de toate, am gătit, m-am jucat cu George, i-am hrănit pe amândoi bebeluşii de nu-mi amintesc câte ori, cam tot de atâtea ori i-am schimbat, am strâns haine, am pus haine la spălat, am strâns jucării şi cărticele de vreo 3 ori, am spălat vase.

Fac ce face toată lumea acasă când are copii.

Acum profit de Ilinca, ne jucăm, ne gâdilăm şi cântăm. George nu este acasă şi trebuie să profit de ea. Dacă încerc să fac asta de faţa cu el, se supără foarte tare, se uită urât şi ţipă.

Il asteptăm şi pe David să mâncăm împreună şi să ne facem lecţiile. Iar spre seară merg la cinema.

Visez şi la ziua în care voi putea merge şi cu soţul la o cafea. Ultima noastră ieşire numai în doi a fost în februarie 2011.

(va urma)

 

 

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa