5 sfaturi pentru a eficientiza programul de dimineaţă al copiilor

Gata cu haosul, amenințările și graba de dimineață! Programul de dimineață al copiilor poate fi îmbunătățit și eficientizat, spre liniștea întregii familii. Iată cum:

Să ridice mâna sus părintele care nu a tras niciodată de copilul său dimineața! Că se întâmplă rar sau, din contră, foarte des, cei mai mulți părinți au trecut prin asta. Motivele sunt multe și foarte diverse: de la somn prea puțin până la dorința copilului de a-și alege singur hainele din ziua aceea. (Vă sună cunoscut cizme de cauciuc în luna iunie când afară e soare?)

M-am lovit și eu, evident, de astfel de dimineți dificile. Și nu am o decât o soluție universală în minte: răbdarea. Combinată cu puțină conectare și cu sfaturil de mai jos, dar și cu puterea mea de a le oferi copiilor încrederea că se pot descurca singuri, răbdarea a dat rezultate.

Iată 5 sfaturi pentru dimineți mai liniștite în familie:

1. Am dormit bine

Am început prin a mă asigura că cei mici au parte de somn suficient. Din mai multe puncte de vedere, pentru copiii mei este esențial să doarmă suficient. Sunt mai cooperanți, mai dispuși să accepte și să înțeleagă reguli și limite și sunt, în ansamblu, niște omuleți mai prietenoși. Ca fiecare dintre noi, de altfel!

2. Ne-am îmbrăcat din timp

I-am întrebat chiar pe ei cum își doresc să aranjăm lucrurile, astfel încât îmbrăcatul de dimineață să meargă mai ușor și mai repede. Au avut câteva idei, pe care eu le-am notat cuminte și nu am făcut propriile sugestii, decât după ce ideile lor (rezonabile) păreau să se fi epuizat complet. Printre acestea s-a regăsit și ideea de a-i lăsa să doarmă încă de seara îmbrăcați în hainele pentru grădiniță. Grea încercare, trebuie să recunosc. Am acceptat-o, deși nu mi-a fost foarte comod. Seara copiii se spălau și apoi se îmbrăcau cu hainele pe care urmau să le poarte a doua zi.

Ce ne-a adus asta? Ne-a adus puțin timp în plus în agitația dimineții, timp pe care mi-am permis să îl petrec jucându-mă cu ei sau făcând ceva ce le făcea mare plăcere. Și ne-a adus liniște, pentru că scăpam de interminabilul ”Te rog să te îmbraci!”

Copiii au învățat să se îmbrace singuri de la vârsta de doi ani. Atunci dura mai mult și era nevoie să alocăm mai mult timp acestei acțiuni, dar, cu timpul, îmbrăcatul ne-a luat din ce în ce mai puțin timp şi ne-a ajutat să eficientizăm programul de dimineaţă.

3. Am creat o rutină

Nimic complicat, ci pași simpli, unii propuși de copii, alții propuși de noi, părinții. Copiii au spus, de exemplu, că dimineața trebuie să înceapă cu o porție de joc, iubire, îmbrățișări sau cu una de lupte – un joc puțin mai în forță, dar în timpul căruia nimeni nu a fost rănit. Iar noi am insistat ca dimineața să înceapă cu spălatul pe dinți, urmat de o sesiune de joacă. Pe măsură ce au crescut, i-am lăsat să decidă singuri ora la care urmau să se trezească, ba chiar i-am lăsat pe ei să pună ceasul să sune.

4. Le-am acordat încredere

Cu timpul am început să nu mă mai implic deloc în felul în care se îmbrăcau. Da, au plecat în cizme groase în luna iunie și au ieșit în tricou la 10 grade. Nu i-am certat, nu le-am reproșat nimic, dar nici nu am luat o bluză în plus la noi. Când li s-a făcut frig, fie au suportat, fie am plecat. În cizme s-au fiert, dar nu au protestat, fusese alegerea lor. Astfel au învățat să fie responsabili pentru propriul lor confort. Sunt mai călduroși decât mine, dar cu toate astea nu cred că și-au ales hainele în mod nepotrivit de mai mult de trei ori. Da, în acest caz este probabil un avantaj că sunt băieți și au un număr limitat de opțiuni – pantalonii sunt tot pantaloni, chiar dacă au o varietate relativ mare de culori. A le oferi posibilități limitate este o opțiune demnă de luat în seamă și care poate funcționa și în cazul fetelor. Având mai puține opțiuni, decizia se ia mai rapid, iar tentația de a se răzgândi este astfel mai mică.

5. Am folosit puține cuvinte

Odată ce am stabilit împreună o rutină și câteva reguli cu privire la programul de dimineață, am făcut un desen cu pașii de urmat în fiecare dimineață pe care l-am pus la vedere în bucătărie. De fiecare dată când începeam să ne abatem de la cele stabilite încercam să nu ridic tonul, să nu reproșez nimic, să nu mă enervez. În plus, mă străduiam să folosesc cât mai puține cuvinte posibil: „Băieți, dinții!” spuneam după ce partida matinală de lupte se încheia și ei începeau altceva decât aveam pe listă și care ne-ar fi dat cu siguranță programul peste cap.

Pe scurt: răbdare, rutină, repetiție, responsabilitate

Cu aceste trei cuvinte aș putea rezuma experiența noastră cu rutina din programul de dimineață.

Răbdare din partea mea, multă, foarte multă răbdare împreună, cu mult calm, dar și hotărâre. Chiar și eu aș fi lenevit în unele zile 15 minute în plus în pat, dar trăgeam de mine să mă ridic pentru a fi gata la timp cu tot ce îmi propusesem și pentru a nu fura din timpul alocat lor dimineața. Bineînțeles, lucrurile nu s-au întâmplat atât de simplu precum par când le citiți.

Rutină – odată ce am stabilit anumite lucruri și am căzut de acord asupra lor, ele nu se puteau schimba după bunul plac, ci doar după o discuție comună.

Repetiție – am repetat cuvintele ”dinții, băieți” de atâtea ori, că nici nu mai țin minte. La fel cum am făcut și pe ceasul care sună încheierea luptei sau anunțul că în cinci minute este timpul să ieșim din casă.

În programul de dimineaţă am mai schimbat din rutine, am adăugat temporar altele sau am renunțat la unele, căutăm întotdeauna un echilibru. Uneori, cu toate eforturile noastre lucrurile nu se petrec chiar cum am planificat, dar de cele mai multe ori reușim să ajungem la timp, fără să ne certăm, fără să fim nervoși. Pe lângă răbdare, rutină, repetiție și responsabilitate, cred că ar trebui să adăugam consecvența. Iar noi, părinții, să devenim un exemplu.

Citește și cărțile Laurei Markham și află cum poți deveni părintele liniștit de care orice copil are nevoie! Acestea sunt disponibile AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație