Greşelile sunt comise cel mai adesea în mod inconştient de către părinţi. Ei chiar au intenţii bune, dar se dovedeşte că până la urmă sunt în dezavantajul copilului. Compararea copilului cu alţii – fraţi, colegi, prieteni – este una dintre cele mai comune greşeli ale părinților. Vezi mai jos de ce nu ar trebui să faci acest lucru.
Chiar şi cei mai grijulii părinţi admit că este greu să eviţi greşelile. Printre cele mai frecvente trebuie menţionată compararea propriului copil cu alţi copii. Fiecare mamă şi tată doreşte ca odrasla sa să fie cel mai bun în orice domeniu. Prin urmare, de la o vârstă fragedă progresul copilului este comparat cu cel al altor copii: care a mers mai devreme în picioare, care a utilizat mai devreme oliţa, care a început să vorbească mai devreme etc. Mai târziu, lucrurile devin chiar mai rele: din cauza greşelii de a compara copiii, cel mic ajunge să facă sporturi, doar pentru că le fac şi alţii sau să meargă la diverse cursuri extraşcolare, doar pentru că merg şi alţi copii. Doar nu poate fi mai prejos decât alţi copii! O astfel de competiţie este foarte greu de suportat, mai ales de către copiii de şcoală. Pe site-ul essentialkids.com.au psihologul clinician Sally-Anne McCormack atrage atenţia că a compara un copil cu alţii este una dintre cele mai mari greşeli de educaţie şi trebuie să se facă totul pentru a se evita.
Lasă-ţi copilul să-şi urmeze calea
Trăim în secolul internetului când toată lumea are acces uşor la o varietate de informaţii, precum şi la libertatea de a călători în întreaga lume. Copiii cresc într-o realitate multicoloră, care le dezvăluie o mulţime de perspective. Fiecare dintre ei poate alege din mai multe opţiuni şi se poate dezvolta într-un anumit domeniu. De aceea este atât de important să-i lăsăm să meargă pe calea lor.
În cazul în care copilul tău este interesat de literatura SF, nu are niciun sens să-l forţezi să devină cel mai bun din clasă la matematică. De asemenea să ne gândim şi la faptul că părinţii îşi compară copiii cu ei înşişi la aceeaşi vârstă, respectiv cu 30-35 de ani în urmă. Dar realitatea în care cresc acum copiii este complet diferită decât cea în care au trăit părinţii lor. Nu are nici un sens să le compari. De asemenea este o greşeală imensă din partea părinţilor să-şi determine copiii să fie la fel de buni într-un anumit domeniu precum colegii de clasă sau să urmeze în viitor aceeaşi direcţie profesională pe care o au ei. De ce este o greşeală atât de gravă? Pentru că părintele va înceta să-şi mai vadă copilul ca pe o entitate separată – cu aşteptările, preferinţele, abilităţile şi alegerile sale.
Compararea copilului cu alții nu îl motivează
„Nu vrei să mergi la cercul de literatură? Mi-a spus mama Andreei că ea va merge. Uite şi sora ta a fost, când a avut vârsta ta.” Acest tip de formulare este, probabil, una dintre cele mai frecvente greşeli comise de părinţi în educaţia copiilor. Prin aceste cuvinte, intenţia părintelul este să-şi motiveze copilul să înveţe sau să acţioneze. Dar copilul percepe acest lucru ca o critică. El începe să creadă că ceva nu este în regulă cu el, dacă mama sau tata se aşteaptă ca el să se schimbe. Copilul crede că într-adevăr este mai rău sau mai leneş decât alţii. Totuşi el s-ar putea să încerce ceea ce i-au cerut părinţii, dar în mod clar ar fi avut mai mare succes dacă i s-ar fi permis să-şi dezvolte propriile interese.
Comiterea acestor greşeli de către părinţi poate menţine în copil credinţa că cel mai important lucru este să concureze cu alţii. De aceea începe să-şi consume timpul şi nervii gândindu-se la ceea ce cred colegii şi profesorii despre el. Iar stima sa de sine începe să depindă de modul în care îl văd ceilalţi. Efectele unei astfel de atitudini parentale se simt atât la copiii cărora nu le place să concureze, cât şi la cei care câştigă de cele mai multe ori competiţia – ei au tot timpul această teamă că în mod inevitabil cineva se va dovedi mai bun decât ei.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
