De ce nu ar trebui să rezolvi conflictele copilului tău?

Conflictele copilului și cum le gestionezi. Părinţii tind să reacţioneze exagerat când vine vorba de conflictele sociale ale copiilor lor. Să vezi doi copii că se ceartă poate fi neplăcut şi deloc confortabil, dar descoperă mai jos de ce nu ar trebui să încerci să rezolvi conflictele sociale ale copilului tău şi ce să faci în schimb, potrivit sleepingshouldbeeasy.com.

De ce ne grăbim să rezolvăm conflictele sociale ale copiilor noştri? Pentru că vrem să-i protejăm sau să-i împiedicăm să rănească alţi copii. Pentru că suntem jenaţi. Pentru că nu vrem să pară că nu ştim cum să ne ocupăm de copiii noştri. Pentru că este mai uşor să oprim conflictul din faşă. Şi pentru că, uneori, situaţia o cere.

Iar dacă nu o faci s-ar putea chiar crede despre tine că eşti „o mamă rea”, pentru că nu te implici, când copilul tău are o dispută cu un alt copil din parc. Mama care continuă să stea pe bancă, trebuie să fie leneşă, pentru că nu a intervenit în conflictul copilului ei.

Totuşi o dispută în parc nu reprezintă neapărat o urgenţă, care să necesite intervenţia adulţilor, aşa cum mulţi părinţi lasă să se creadă uneori.

Învaţă-ţi copilul de la o vârstă fragedă cum să-şi recunoască emoţiile. Cum să se poarte cu alţi copii, cum este să fii respins de prieteni şi alte situaţii dificile. Iar el va învăţa lecţii valoroase cum ar fi empatia, negocierea şi să ţină cont de părerea celorlalţi. Când te implici prea mult, mai ales când e vorba de un copil mai mare, nu îi oferi copilului beneficiile de mai sus. Şi cel mai important, îi transmiţi mesajul că nu crezi că poate face faţă situaţiei singur.

Când trebuie să intervii în conflictele copilului tău

Uneori, copiii au nevoie de ajutorul nostru în conflictele sociale. De exemplu sunt prea mici pentru a vorbi sau disputa a scăpat de sub control şi cineva ar putea fi rănit. În alte situaţii, copiii doar au nevoie să fie îndrumaţi ce să facă. Iată cum:

Descrie-i situaţia

Copiii mici nu sunt prea vorbăreţi. Începe cu descrierea situaţiei, precum şi cu recunoaşterea sentimentelor. Auzul cuvintelor care descriu situaţia îi ajută pe copii să-şi eticheteze emoţiile. Ei îşi dau seama că situaţia este normală, în ciuda oricăror sentimente ciudate pe care le pot avea. De exemplu, poţi spune: ”Se pare că amândoi doriţi să vă jucaţi cu aceeaşi lopata.”

Explică-i că anumite comportamente nu sunt adecvate

Să presupunem că băiatul tău a luat o jucărie de la un alt copil. Explică-i de ce nu ne comportăm în acest fel. Asigură-te că ştie că acest comportament specific nu este modul potrivit de a acţiona.

Oferă-i alte soluţii

În cazul copiilor mai mari, le poţi cere soluţii cu privire la ceea ce ar trebui să facă. („Ce putem face pentru a rezolva acest lucru?”). În cazul copiilor mici, care nu vorbesc, oferă tu soluţiile în numele lor. Ai putea întreba dacă ar fi dispus să se joace cu o altă lopata.

Respectă-i alegerile

Dacă băiatul tău nu vrea să împartă lopata, acceptă acest lucru şi nu-l forţa să o împartă. Dar poţi să te adresezi ambilor copii şi să spui: „Se pare că nu este pregătit să împartă lopata încă. Poate se răzgândeşte mai târziu”. Nu trebuie să te simţi vinovată pentru că celălalt copil va pleca cu mâna goală. Respectă decizia copilului tău, care doreşte să se joace singur cu lopata. Aşa cum ai fi respectat şi tu dorinţa unui alt copil, dacă acesta nu ar fi vrut să împartă.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație