Jocul de-a „Te iubesc“. Aș fi vrut ca iubirea părinților să fie mereu acolo, nu doar când eram cuminte

„Te iubesc“, două cuvinte magice care-ți fac inima să bată. Când mai tare, când mai încet. Dar când sunt rostite de copilul tău, un sentiment nemaiîntâlnit te copleșește. O emoție puternică te inundă. Te înalță.

Primul „Te iubesc“ pe care mi l-a spus copilul meu m-a lăsat fără cuvinte. A venit neașteptat, dar sincer. Curat. Și dulce.

Mi-am dorit dintotdeauna ca el, copilul meu, să se simtă iubit. Să știe asta. Și-atunci i-am spus-o, chiar dacă în familia mea, atunci când eram mică, eu nu l-am auzit. Nu a existat această practică, de a spune „Te iubesc“. De fapt, nici nu-mi amintesc dacă părinții mei mi-au spus vreodată „Te iubesc“. Cred că nu. Probabil că nu. Poate un „Te iubim“. Și-acela rar.

Nu spun că n-am fost iubită de mama mea și de tatăl meu, doar că aș fi vrut să aud acele două cuvinte. În unele momente mai tare ca în altele. Copil fiind, de multe ori am crezut că ai mei, de fapt, nu mă iubesc. Mai ales în momentele de tensiune. De neînțelegeri. De ceartă. Sau când simțeam că nu mă ascultă, că ceea ce trăiesc eu nu este important pentru ei. Că eu sunt o „mucoasă“ care nu știe nimic.

Un „Te iubesc“ spus din inimă m-ar fi făcut să văd altfel lucrurile. Să înțeleg că iubirea de mamă și iubirea de tată e mereu acolo, nu doar când sunt cuminte. M-ar fi făcut să nu caut iubirea și acceptarea în alte părți.

„Te iubesc“, jocul nostru preferat înainte de culcare

Așa că eu am ales să îi spun lui Iusti „Te iubesc“. La început mai timid. Apoi am prins curaj. Am prins voce. Și i-am spus-o tot mai des. Și știți ce s-a întâmplat? Un lucru minunat pe care l-am simțit ca pe un miracol. Iusti a vrut ca și eu să știu că sunt iubită. Mi-a spus și el „Te iubesc“. M-a uns pe suflet! Mi-a umplut inima.

Iar în ultima vreme Iusti a început și un joc de-a „Te iubesc“. Totul a pornit de la o simplă întrebare, pe care mi-a adresat-o într-o zi – de câte ori mă iubești? I-am spus că de 1.000 de ori. Iar el a continuat. A plusat. „De 2.000 de ori“, a spus el ferm. Nici eu nu m-am lăsat mai prejos. I-am spus că îl iubesc de 3.000 de ori. El a zis că de 10.000 și am ținut-o tot așa până am ajuns la un infinit. Ba chiar l-am depășit, zicând un milion de infinituri sau un infinit de infinituri. Pentru că dragostea este infinită. Pentru că dragostea nu are margini. Nu are limite. Te inundă și te înalță.

„Te iubesc“, cele mai puternice două cuvinte din câte există!

Mai nou, am dus jocul la alt nivel. Jucăușul de Iusti a început să spună „Eu nu te iubesc de 1.000 de ori“. „Nici eu de 2.000 de ori“, i-am răspuns râzând. Imediat mi-a dat replica. „Am glumit mami, eu te iubesc!“. „Știu, mami, și eu te iubesc“, l-am liniștit și eu, la rândul meu.

Nu știu câți dintre voi sunteți de acord cu mine, dar eu consider că e important să spui „Te iubesc“. Poate ți-e greu. Poate n-ai fost învățat să le spui. Dar atunci când iubești e important să și arăți persoanei c-o iubești. Să știe. Să-i spui. Chiar dacă, în definitiv, faptele contează mai mult ca niște simple cuvinte, aceste două magice „Te iubesc“ te inundă. Te înalță.

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație