Psihoterapeutul Vistiana Long: Când copiii provoacă, părinții – de obicei – cresc

copiii provoacă

Când vor… și mă bucur că tot mai mulți creștem!… Dar nu întotdeauna se întâmplă ca ambii parteneri să-și dorească in același timp și, de cele de mai multe ori, nu cresc în același ritm. Și nu e deloc ușor pentru un părinte care știe despre anumite comportamente sau atitudini că sunt dăunătoare sau chiar traumatizante, să-și vadă partenerul de viață cum le aplică pe propriul copil…

Uneori, e greu și să vezi la străini, pentru că durerea unui copil ne dezmorțeşte răni cu greu amorțite, darămite când e copilul tău!

Primesc adesea această întrebare:

„Eu sunt un părinte blând, atent, conținător și mă doare îngrozitor când soțul/soția îi spune sau îi face copilului nostru ceva ce eu știu că îi (poate) face rău… Și îi explic, dar nu înțelege, încerc să aduc conștientizare, dar nu pare să funcționeze! Ce pot face eu pentru copil???”

Ce-ți pot spune este că, în ORICE situație, copiii au nevoie de SUPORT EMOȚIONAL. Cum îl oferim? Fiindu-le aproape cu un culcuș cald și moale în inima noastră… Ne putem imagina că avem în inimă UN LOC PROTECTOR, aranjat pentru el, în care el să se poată cuibări oricând, oricum, din orice motiv! În care să fie primit fără condiții, cu voce și privire caldă, cu îmbrățișare – dacă o dorește -, cu ascultare atentă și empatică. Așa aş descrie, pe scurt, suportul emoțional, care oferă și protecție emoțională…

Poate fi nevoie și de alte feluri de protecție, de la caz la caz, și e foarte important să vedem mai întâi ce nevoi are copilul nostru. În funcție de vârsta lui, putem fie să întrebăm, fie să încercăm să descifram prin joc, fie e nevoie doar să-l simțim.

Cand îți cerți partenerul pentru lipsa lui de tact în educație, copilul s-ar putea simți protejat de tine – că ii iei apărarea! – dar, de asemenea, s-ar putea simți ABANDONAT ȘI DE TINE pentru că, în loc să rămâi (măcar tu), stăpân/ă pe situație, calm/ă și conținător/conținătoare, intri ȘI TU in vârtejul de tensiune psihică și, astfel, nu mai poți fi un suport!

În plus, cearta părinților creează variate mecanisme psihologice cu urmări pe termen lung și ar putea sa „rupă” și mai mult lumea interioară a copilului…

Deci, intervii sau nu intervii să-ți „corectezi” partenerul?

Dacă e un copil mai mare, putem întreba: ce simte, de ce are nevoie, cum si-ar dori să îl susții în acele situații? (Chiar și așa, poate fi util să consulți și un specialist.)
În orice caz, fie că alegi să intervii, fie nu, e important cu ce atitudine faci asta: observă cum și ce te doare, alină mai întâi propria durere, apoi adu blândețe în jur ca să liniștești și copilul și să scadă tensiunea psihică a întregii familii.

Reamintire: copilul nu se poate liniști singur, nu are mecanisme psihice pentru asta în dotare… Fii acolo pentru el!

Mai multe texte ale psihoterapeutului Vistiana Long găsiți AICI.

Intră în conversație