Vocea ta: De ce aleg să-mi las copilul să aleagă!

Mi-am lăsat copiii să aleagă încă de când erau mici. I-am consultat cu privire la aproape tot ce ține de familia noastră pentru că până la urmă și ei fac parte din ea și trebuie să aibă un cuvânt de spus. Că a fost vorba despre ce urma să gătim sau despre hotelul în care urma să ne petrecem concediul, copiii au avut putere de decizie.

Dacă ai dat ochii peste cap și ai zis că ”asta e de-aia de îi controlează copiii viața și nu e în stare să îi țină sub control”, mai stai 5-10 minute și citește până la capăt. Libertatea lor de decizie are o chichiță.

Întotdeauna le dau 2-3 variante pe care eu le consider acceptabile. De exemplu, când plecăm în concediu, noi alegem locul, selectăm 2-3 hoteluri după care ne prezentăm cu ele în fața copiilor. Le arătăm poze, filmulețe sau ce găsim pe internet și îi lăsăm pe ei să hotărască unde mergem. În felul acesta am rezolvat mai multe probleme: ei se simt mai responsabili, au mai multă încredere în ei, dar eliminăm și posibilitatea de ifose la destinație. Toată lumea este fericită!

Să nu credeți că nu mi-a venit de câteva ori să abrog această lege nescrisă a familiei. E ca un cuțit cu două tăișuri, iar eu am dansat cu picioarele goale pe lama lui de câteva ori. În minte mi-a rămas alegerea unei perechi de pantofi sport acum vreun an. Cum îi las să se îmbrace cum vor ei, și hainele și încălțămintea le cumpărăm împreună. Când ai o mini-divă acest lucru poate să se transforme într-un coșmar. Îmi place și mie să umblu prin magazine, să-mi cumpăr tot felul de bluze și bluzițe și nu mă plictisesc prea repede. Când cauți două săptămâni o pereche de pantofi, situația pare scăpată de sub control. Am luat la rând mai întâi magazinele din jurul casei. Tot ce proba ba erau de babă, ba avea și X-uleasca de la ea din clasă și nu se face să aibă la fel, ba aveau șireturi, ba erau prea roz, ba prea închiși la culoare. La un moment dat, nu mă mai interesa nici prețul, voiam să plec acasă cu o pereche de șoșoni. Apoi, am început să căutăm on-line. Am cedat repede pentru că nu vedea cum i se așează pe picior. Totul s-a terminat când am intrat întâmplător într-un magazinaș și i-a văzut pe EI, acei pantofi. S-a încălțat cu ei tot timpul până i-au rămas mici.

Un alt moment delicat a fost când a trebuit să aleagă activitățile extrașcolare la care să participe. Lista ei era extrem de lungă, a mea cuprindea engleza și ceva sport. A mers la câteva ore la toate și încet-încet lucrurile s-au cernut. Ba că era prea obositor, ba că nu doar credea că îi place, a renunțat la unele dintre ele și acum suntem liniștiți.

Cel mai simplu capitol pentru alegeri este mâncarea. Nu îi obligăm să mănânce nimic, doar oprim avântul spre dulce atunci când par că le suflă vânt în pupă și nu mai au măsură. În rest, cred că dacă i-aș trimite singuri la supermarket ar ști ce să cumpere și am încredere că nu ar veni cu prea multe prostii.

Varianta cea mai enervantă pentru ei este atunci când le propun două variante, una mai proastă decât alta pentru ei. Acesta este cazul extrem, atunci când astrele sunt aliniate prost pentru toți. De exemplu, vrea să se ducă la vreo prietenă în cursul săptămânii seara. Eu nu prea sunt de acord, dar dacă nu are teme, mai cad la învoieli. Atunci îi dau de ales: ori te duci acum și stai 30 de minute (10 minute drumul dus-întors) pentru că apoi trebuie să mâncăm, să faci baie, verificăm teme, ori te duci vineri. În 90% din cazuri, se duce vinerea.

Avem și situațiile fără variante, dar pe modelul ”tonul face muzica”. ”Mami, pot să stau în seara asta mai târziu să mă uit la nu-știu-ce-serial?”, mă întreabă ea într-o zi de miercuri, de exemplu. ”Da, mami, dacă tu crezi că așa este bine, dacă serialul este mai important decât o oră de somn în plus, atunci uită-te!” Și-așa se închide televizorul.

E greu să găsești un echilibru și fiecare situație trebuie tratată diferit. Noi suntem diferiți în contexte apropiate. Uneori suntem mai obosiți, mai stresați cu probleme de-alea nostre de oameni mari. Au fost momente, când am răspuns ”nu, nu este potrivit acum pentru că este târziu” fără să mai las loc de comentarii. Dar pentru că știe că are un cuvânt de spus în casă a înțeles, chiar dacă și-a dat ochii peste cap (așa fac preadolescenții, nu-i nimic grav!).

Nici cu decoratul bradului de Crăciun nu ne este mai ușor. Unul vrea cu roșu, unul cu albastru, eu vreau cu argintiu, iar tatăl lor nu mai are loc de atâtea idei. Ce idee mi-a venit mie ca să scap de complicații? Îl decoră, cum vreau eu, iar ei au voie să-și pune ici-colo câteva decorațiuni realizate de ei. Nici nu este greu! Acum Danonino vine cu un SNACK BOX din al cărui ambalaj copiii pot face decorațiuni pentru bradul de Crăciun cu Dino. V-ați imaginat ceva mai ușor? Bradul va fi argintiu cu accente colorate de la decorurile celor mici. Toată lumea este mulțumită!

Libertatea de a alege le dă copiilor încredere în ei, îi învață să reflecteze, să mediteze, să-și pună întrebări, să facă tot felul de comparații, să evalueze. Nu înseamnă că ei ne conduc viața, înseamnă că îi învățăm să și-o conducă pe-a lor atunci când va veni momentul.

Articolul face parte din campania ”Învață să ai grijă de natură cu Dino!”. 

#danonino #spuneda #autonomie

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație