6 sfaturi esenţiale pentru acomodarea la grădi

Speranţa Farca, Grădiniţa mea favorită – Ghidul părinţilor şi al educatoarelor; volum în format electronic,  disponibil pe iTunes.com şi citibil pe iPad, iPhone şi iPod.

 

Când vine vorba de începerea grădiniţei, lista de îndoieli şi de angoase ale părinţilor este infinită: „Ce fac dacă în prima zi de grădiniţă copilul meu plânge şi se agaţă de mine?” „Cum o sa se descurce singur când acasă e obişnuit să primească în permanenţă atenţia noastră ?” „Care este vârsta ideală pentru începerea grădiniţei?” „Care ar fi mai potrivit pentru copilul meu, programul scurt sau lung?” Ghidul semnat de dr. Speranţa Farca, psihanalist specializat în relaţia mamă-copil, ne ajută să găsim propriile noastre răspunsuri la aceste întrebări şi ne însoţeşte cu înţelepciune pe parcursul acestei călătorii care nu este întotdeauna floare la ureche nici pentru noi, nici pentru cei mici.

Am ales din acest volum şase sfaturi care nouă ne-au dat de gândit şi pe care am vrut să vi le împărtăşim, dar pentru mai multe sfaturi, idei şi informaţii trebuie să parcurgeţi ghidul cu pixul în mână şi cu agenda la îndemână.

 

 

Care este momentul propice pentru intrarea la grădiniţă? 

Copilul este pregătit atunci când: are nevoie să se afirme ca fiind mare, capabil, independent: vorbeşte despre sine la persoana întâi, îşi denumeşte părţile corpului, este conştient de senzaţiile sale (foame, sete, oboseala), dansează, se joacă singur, dar şi împreună cu alţi copii; este curios să exploreze, este dornic de nou; îi place să ajute, este politicos: se jenează, preia formule de politeţe ori reguli; are manifestări de separare faţă de cei care îl îngrijesc: se îmbracă singur, mănâncă singur.

 

Grădiniţa nu trebuie să înceapă la trei ani fix, ci atunci când copilul este pregătit! 

Deşi sistemul de stat este prea puţin flexibil şi în general copiii nu pot fi înscrişi pe tot parcursul anului, este bine să ştim că forţând copilul să meargă la grădiniţă riscăm ca el să îşi piară încrederea în adulţi. Semnele care îţi arată că cel mic nu este încă pregătit emoţional pentru colectivitate sunt următoarele: plânge mult, varsă, nu interacţionează cu ceilalţi copii şi nici cu educatoarea, este agresiv, se îmbolnăveşte des, face pipi pe el şi în pat.

 

Când copilul începe grădiniţa, nu sunt recomandate şi alte schimbări in viaţa lui

NU se schimbă domiciliul, persoana care are grijă de el sau chiar oraşul. Prea multe schimbări îl pot năuci, el are nevoie de un timp pentru a se adapta unei schimbări şi abia apoi poate să facă faţă alteia. Dacă vrei să renunţi la bonă atunci când cel mic începe grădiniţa, mai bine ai face-o treptat, în câteva luni, ca să poţi să ii dai răgaz celui mic să se obişnuiască cu noua situaţie.

 

Cât timp stă un copil la grădiniţă? 

Grădiniţa nu este un serviciu al celui mic şi este bine ca timpul petrecut acolo să fie aproximativ acelaşi cu timpul pe care îl petrece în parc (când are şi mâncare cu el), adică în jur de patru-cinci ore. Pentru ca un copil să poată rămâne la programul lung, cu somn de după-amiază, ar trebui ca el să fie deja integrat de multă vreme în grădiniţă.

 

Când copilul plânge tare în fiecare dimineaţă după plecarea părinţilor lui şi plânge şi când aceştia vin să îl ia acasă, atunci el nu este pregătit pentru grădiniţă. Ideal ar fi ca cel mic să fie retras de la grădiniţă şi ar trebui reîncercată integrarea în colectivitate atunci când va fi pregătit de o separare de cei care îl îngrijesc zi de zi (părinte, bonă, bunici).

 

Pentru băieţei, acomodarea este mai lentă şi mai târzie decât pentru fetiţe, deoarece fetiţele se dezvoltă social mai repede. Este mai bine ca tatăl lor să gestioneze relaţia cu grădiniţa pentru că ei pot percepe această experienţă drept o ieşire în lume similară cu ieşirile sociale ale tatălui lor, iar de taţi se pot desprinde mai uşor decât de mame.

 

P.S. Nouă ni s-au părut foarte utile şi capitolele dedicate educatoarelor, aşa că vă sfătuim ca în prima zi de grădi să îi sugeraţi educatoarei copilului vostru să răsfoiască acest ebook. Suntem siguri că va găsi aici o mulţime de idei care îi vor folosi atât în comunicarea cu „grădinarii”, cât şi cu părinţii lor. 

 

Dr. Speranţa Farca este psihanalist specializat în relaţia mamă-copil, cercetător la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, conf. univ. dr. (asociat) la Departamentul pentru Formarea Cadrelor Didactice al UNArte Bucureşti. A mai publicat volumele Cele patru vârste ale Eului. Cum devenim părinţi (Editura Trei, 2003), Ce trăieşte copilul şi ce simte mama lui (Editura Trei, 2009), Cum întâmpinăm copilul ca părinţi, bunici, medici şi educatori (Editura Trei, 2010). Volumul de față, Grădiniţa mea favorită – Ghidul părinţilor şi al educatoarelor (2012) este inspirat din cercetările realizate între anii 1995-2010 în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei. Aici puteţi citi o selecţie de articole semnate de dr. Speranţa Farca despre copii, părinţi şi relaţia complexă dintre ei.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație