Cine a inventat grădinița?

Scurtă istorie a grădiniței de la originile creative până în prezentul mai puțin creativ

 

Știți cine a inventat grădinița, care era scopul ei inițial și de ce poartă acest nume? V-ați întrebat vreodată ce activități aveau copiii într-o grădiniță din Europa de acum aproape două secole? Haideți să descoperim aceste lucruri împreună, pas cu pas.

Începem prin a spune că, cel mai probabil, grădinița, această minunată invenție a secolului al XIX-lea, este astăzi foarte departe de intențiile generoase ale creatorului ei, germanul Friedrich Froebel. În prezent, grădinița este de cele mai multe ori o soluție pentru părinții care muncesc, iar statul a ajuns să o privească aproape ca pe o formă de asistență socială și nu ca pe o formă de educație, așa cum a fost ea inițial. Dar oare cum arătau grădinițele la începuturile lor și de ce am ajuns să privim cu invidie în trecut?

 

Kindergaten. Germania. 1830.

Inventatorul grădiniței, pedagogul german Friedrich Froebel (1782-1852)

Inventată pe la 1830, în Germania, grădinița nu a avut la început ca scop asistarea părinților care trebuiau să muncească (pe vremea aceea, la 1830, cariera unei femei era considerată a fi maternitatea și gospodăria) și care aveau nevoie ca cineva să preia din responsabilitățile lor (hrană, somn, supraveghere). Dimpotrivă, grădinița a apărut odată cu conștientizarea faptului că educația unui copil – și prin asta nu înțeleg disciplinarea lui, ci asistarea lui întru dezvoltare, creativitate și descoperirea de sine și a lumii înconjurătoare – nu începe, cum se credea, la vârsta școlară, ci mult, mult mai devreme.

Inventatorul grădiniței a fost pedagogul Friedrich Froebel care a imaginat acest sistem în care copilul – între trei-patru ani și șapte ani – să fie ajutat în a descoperi lumea și pe sine printr-un sistem de joacă liberă ghidată, fără teste, fără note, fără scris și citit. Principalele activități ale grădiniței lui Froebel erau joaca cu darurile educaționale (și am să vă explic imediat ce erau acestea) cântatul, dansatul și grădinăritul. Fiecare grădiniță avea propria grădină cu flori și legume unde copiii învățau, la rândul lor, ce înseamnă să sădești și să îngrijești o ființă nouă și fragilă.

 

Grădinița de copii și grădinița de flori

Analogia între grădinița de copiii și grădinița de flori nu este întâmplătoare. Froebel și-a numit invenția, în germană, kindergarten („grădină de copii”), termenul fiiind preluat cu exactitate în limba engleză. Și în limba română, de altfel, grădinița este o traducere a germanului kindergarten. Asta deoarece invenția lui Froebel s-a răspândit cu repeziciune în Europa, atât în timpul vieții lui, cât și America, după moartea lui Froebel în 1852. În anii 1880 grădinița froebeliană era forma predominantă de educație preșcolară în Europa de Vest și Statele Unite ale Americii.

Gradiniță americană la 1900

În Japonia, în aceeași perioadă erau deja zeci de astfel de grădinițe. În Rusia țaristă sistemul a fost și el adoptat, iar sistemele socialiste l-au preluat pe scară largă. În țara noastră, în anul 1860 Mihail Kogălniceanu vorbea despre posibilitatea înființării unor „școli froebeliene”, iar între 1896 și 1910 se deschideau 166 de „grădini de copii” și se publicau studii despre pedagogia lui Friedrich Froebel.

Din păcate, succesul aparent al grădiniței lui Froebel a însemnat de multe ori o denaturare a  principiilor care i-au stat la bază. Spre exemplu, cine din sistemul tradițional mai știe astăzi ce înseamnă joaca liberă și cât de importantă este ea pentru dezvoltarea preșcolarilor?

1
2
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație