Are loc teatrul educațional în școlile românești?

Centrul de Teatru Educațional Replika este un spațiu de cercetare educațională și creație artistică interdisciplinară

În așteptarea Forumului Cultura în educație(8-10 aprilie), am stat de vorbă cu Katia Pascariu despre locul teatrului educațional în școlile românești.

La sfârșitul săptămânii (8-10 aprilie 2016)  are loc la București Forumul Cultura în educație  (la ARCUB-Gabroveni). Aici își dau întâlnire artiști, profesori, părinți care își doresc să poarte un dialog despre artă și importanța ei în educație.

Ne-am dorit să stăm de vorbă mai pe îndelete cu parte dintre specialiștii activi în această zonă a educației alternative, prezenți și la Forum.

Azi aflăm mai multe despre activitatea Centrului de teatru educațional Replika  (care derulează proiecte special croite pentru publicul tânăr- ateliere, proiecții de film, piese de teatru cu impact social) de la Katia Pascariu, actriță și formator.

Cine are nevoie de teatru educațional și de ce?

TOTUL DESPRE MAME: Vorbiți despre artă participativă, artă comunitară, artă socială. Ne traduceți un pic acești termeni? De ce au copiii nevoie de acest tip de teatru?

KATIA PASCARIU: Da, o să încerc: Centrul de Teatru Educațional Replika este un spațiu de cercetare educațională și creație artistică interdisciplinară, dedicat în special publicului tânăr. Proiectele noastre includ ateliere, dezbateri, conferințe, discuții cu publicul, proiecții de filme pe teme educaționale, întâlniri cu profesori, educatori teatrali și inițiatori de proiecte culturale cu impact social. Centrul își propune să dezvolte și să promoveze programe de cercetare artistică și creații pe teme și subiecte stringente din societatea contemporană, valorizând o artă solidară cu lumea în care trăim – adică o artă socială și activistă.  Artiști, activiști, educatori, tineri acționează prin intermediul unor inițiative artistice, se educă reciproc și produc schimbări în societatea contemporană.

Arta comunitară  creează „vecinătăți” culturale și sociale, spații de legătură între demersuri artistice și grupuri ignorate, spații comune de dezbatere și intervenție în comunitățile din jurul nostru. Centrul de Teatru Educațional Replika se dorește a fi un spațiu al schimbării sociale tocmai prin intermediul artei educaționale și al creațiilor deschise spre categorii marginalizate, vulnerabile și ignorate. Un spațiu care se dezvoltă prin asocieri de idei, colectivități și artiști preocupați de noi modele pedagogice, prin intermediul artei – adică prin participare directă. Teatrul educațional, arta participativă, arta de cartier, artistul-activist în slujba comunității sunt conceptele centrale pe care gândirea și practica centrului sunt fundamentate.

Toți oamenii au nevoie de un asemenea tip de artă, dar în special copiii, pentru că le dezvoltă empatia, solidaritatea, oferă șansa autoreprezentării, impune în discursul public teme marginalizate, dar vitale pentru dezvoltarea armonioasă a oricărei persoane, teme de interes pentru viața cotidiană, teme reale, mai puțin abordate de arta așa zis mainstream. Pentru copii este foarte important să se regăsească într-un demers artistic, iar implicarea copilului va da frâu liber imaginației, creativității și autoresponsabilizării.

TDM: Care sunt principalele proiecte ale Centrului Replika și căror vârste se adresează ele?

K.P: Proiectele Centrului Replika sunt din sfera educațional-comunitară și cele mai multe dintre ele se adresează publicului tânăr. Spectacolele și proiectele prezentate la Replika sunt deopotrivă ale echipei Replika, dar și ale altor echipe artistice care, deși au uneori un public-țintă diferit, au aceeași miză socială. Spectacolele Asociației O2G, Dramacum sau ale teatrului Bezna, care abordează teme precum violența asupra femeilor, istoria protestelor muncitorești în secolul XX, discriminarea și rasismul, se adresează unui public tânăr spre matur, adică adulților, în timp ce noi avem și spectacole pentru public foarte tânăr – începând de la 6-7 ani.  Aceste spectacole abordează teme și subiecte relevante pentru publicul tânăr, mai puțin abordate în teatrul dedicat copiilor și adolescenților din România: violența în școală, relațiile tensionate copii-părinți-profesori, revolta tinerilor împotriva regulilor care le sunt impuse, posibilitatea de a crea noi modele educaționale bazate pe respect, încredere, creativitate, dragostea pentru animale. Aceste spectacole sunt prezentate și în Școala Altfel și în cadrul Platformei de teatru educațional Povești la Replika care debutează luni, 4 aprilie 2016. În acest moment acestea sunt principalele noastre proiecte – platforma de teatru educațional care include producții proprii, dar și producții găzduite din București și din țară, și continuarea unor demersuri constante precum ateliere și spectacole de teatru educațional.

TDM: Cum primesc copiii/adolescenții temele sociale pe care le abordați ? Ce reacții ați primit în urma spectacolelor ?

K.P.: Copiii/adolescenții – dar și adulții – reacționează foarte bine la propunerile noastre – adică empatizează cu temele spectacolelor, se entuziasmează de apropierea pe care o au cu poveștile și personajele din fața lor, răspund excelent provocărilor la interacțiune – adică participă și se emoționează. Pun întrebări, sunt atenți și sensibili. Temele pe care noi le abordăm vin și ele în urma unor perioade de cercetări și căutări, interviuri și ateliere cu și în comunitățile vizate. Reacțiile copiilor sunt mereu o bucurie, dar și o provocare pentru că ei au ceea ce noi, cei mai mari mai pierdem pe parcurs, și anume candoare, directețe și inocență.

TDM: Cât de greu e să vorbești în spațiul (educațional) românesc despre drepturi (ale copilului sau în general), incluziune, toleranță, participare ? Mergeți cu proiectele voastre în școli?

K.P.: Nu este greu, în măsura în care vrei să vorbești despre ele. Aceste teme nu sunt, din păcate, și pe agendele și în repertoriile centrelor și instituțiilor culturale din România, decât foarte rar și în prea puține locuri. Intenționat sau nu, aceste spații de interes public uită de misiunea lor educativă, socială și se concentrează pe teme generale, atemporale și universale, care mai rar au o legătură directă și imediată cu viețile noastre. Dacă te interesează drepturile copiilor, ale animalelor, ale femeilor, ale persoanelor cu dizabilități etc, dacă te interesează noțiuni precum cele enumerate mai sus, atunci problema e mai mult de ordin financiar, spațial, birocratic… de acest nivel. Astăzi putem teoretic spune orice și aborda orice subiect, doar să avem unde și cu ce fonduri; de public nu ducem lipsă, din fericire el a tot crescut în ultimii ani, și am reușit să avem o comunitate de colaboratori și fani tot mai mare.

În decursul ultimilor ani ne-a devenit tot mai clar că rolul nostru este de a colabora din ce în ce mai bine cu instituțiile de învățământ – mergem în școli, licee și universități, avem parteneriate și colaborări deja de ani de zile cu mai multe centre educaționale, cu școli, cu profesori și părinți. Ne bucurăm de deschiderea pe care majoritatea ne-au arătat-o și de încrederea cu care ne-au investit lăsându-ne să interacționăm cu copiii lor.

Vino și tu între 8 și 10 aprilie la Forumul Cultura în educație (la ARCUB-Gabroveni) și ia parte la dialogul despre locul artei în educație!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație