Primii ani de viață ai copilului, în stil Montessori

Montessori

În 1870, în Italia, se năștea Maria Montessori, cea care urma să devină o persoană remarcabilă, una dintre primii medici femeie ai Italiei, dar mai ales un reper în lume pentru ceea ce înseamnă educație, aducând în prim plan mintea fascinantă a copilului și etapele sale de dezvoltare. Maria Montessori  a observat cum, încă de la naștere, copilul prezintă elemente ale unei vieți psihice (1961), acest lucru traducându-se prin manifestarea unei minți funcționale. Scopul copilului, credea Maria Montessori, „este  construcția omului în plinătatea puterii sale și a vieții sale” (1949).

„Primii doi ani de viață sunt cei mai importanți. Observarea a demonstrat faptul că cei mici sunt înzestrați cu puteri psihice speciale și a trasat noi căi de a le evidenția prin educația în colaborare cu natura. Deci aici începe o nouă cale în care nu profesorul va preda copilului, ci copilul va preda profesorului.”

Maria Montessori

Copilul are mintea ca un burete

În primii 6 ani de viață, copilul trece prin mari transformări fizice și psihice, de la sugar cu mișcări haotice la un copil activ în mod inteligent. Specific acestei perioade este mintea ”absorbantă” ce le permite copiilor adaptarea la mediul în care trăiesc. Copiii absorb mediul în mod necondiționat, fără prejudecăți și fără a deosebi între bine și rău, absorb imagini, ritualuri și comportamente, atitudini, limbaj, gusturi si valori. De aceea, în acești ani, este nevoie ca noi să acordăm o atenție deosebită informației pe care vrem să o transmitem  și modului în care o facem. Acest lucru poartă denumirea de modelare și fie că o facem conștient sau nu, copiii observă și absorb informația exact așa cum este transmisă.

Mediul de acasă, mai ales în primii doi ani de viață, își pune în mod evident amprenta asupra dezvoltării fizice și psihice, dar mai ales asupra dezvoltării cerebrale. În primul an de viață, creierul copilului se va dezvolta de la aproximativ 350 de grame la naștere la 850 grame la un an – o dezvoltare pe care niciodată nu o va mai atinge. Lucrul acesta este posibil datorită noilor legături neuronale ce se formează, precum și procesului de mielinazare care se desfășoară cu o rapiditate incredibilă în primul an de viață.

mobil de apucat educatie montessori

Ca aceste procese să se întâmple, e nevoie de un mediu armonios, dar și de suficientă interacțiune cu mediul, ceea ce noi traducem prin nevoia de ordine și de mișcare a copilului. Mintea umană funcționează după principiile ordinii universale: zi / lumină, activitate/repaos, succesiunea anotimpurilor, ritualuri, secvențe de lucru etc. Ordinea fizică a mediului aduce cu sine ordine psihică pentru copil, îl calmează, îi dă puncte de reper și de orientare, îi dă siguranță și posibilitate de explorare.

Copiii descoperă lumea prin explorarea senzorială –  o ating, o privesc, o ascultă, o gustă, o pipaie și o reconstruiesc în mintea lor într-un mod inconștient, utilizându-și toate simțurile. Educația specificăa cestor primi ani de viață este o educație indirectă și poartă denumirea de „educația simțurilor”, pentru că ele sunt portițele de învățare, nu adultul.

Având aceste noțiuni clare despre cum funcționează învățarea la cei mici: explorarea senzorială, nevoia de ordine și puncte de reper în mediu, nevoia de mișcare, tot ceea ce putem face noi, ca adulți, este să construim un mediu ofertant și să conectam copilul cu acest mediu.

Acasă, ne asiguram în primul rând că spațiul copilului este un spațiu sigur, securizat, eliminând pericolele fizice, oferindu-i în acelați timp echilibru emoțional. Mediul de acasă va fi un mediu frumos, estetic, simplu, ordonat care vine în întâmpinarea nevoii copilului mic de mișcare. Mobilierul necesar îi va fi accesibil, realizat pe măsura lui, din materiale naturale.

Atunci când luăm în considerare crearea unui spațiu propice dezvoltării copilului, fie că este acasă sau într-o colectivitate, ceea ce contează în primul rând este ceea ce eliminăm din mediu: țarcurile, pătuțurile cu gratii sau plasă, leagănele electrice, premergătoarele sau prea multe jucării care invadează pătuțurile celor mici. Toate acestea inhibă dezvoltarea naturală a copilului mic.

În primul an de viață, putem organiza în camera copilului un mic loc de joacă în care să aranjăm o salteluță de mișcare și o oglindă lipită de perete care să-i ofere feedback. Pe un raft scund putem plasa câteva jucării (mingiuțe/zornăitoare) sau câteva materiale ce-i permit exersarea coordonării ochi-mână sau motricitatea fină.

educatie timpurie montessori

Mobilele pentru bebeluși se utilizează în zona de mișcare și contribuie la educarea simțurilor. Mobilele vizuale stimulează concentrarea, mobilitatea mușchilor oculari, perceperea adâncimii, culoarea și acuitatea vizuală. La naștere, vederea este slabă (focusul este la aproximativ 35 cm), culoarea nu se distinge clar ci mai degrabă este un joc între umbră și lumină. Pe măsură ce timpul și copiii sunt stimulați de mobile și de mediul înconjurător, vederea devine din ce in ce mai clară, iar obiectele prind contur și culoare. Mobilele vizuale sunt realizate din materiale ușoare, ce se mișcă datorită curenților de aer din cameră. Sunt simple, frumoase, naturale și pot fi realizate din hârtie, ață, lemn, sticlă, textile, plastic reprezentand forme geometrice, în special sfere, obiecte reale care plutesc, zboară, înoată.

Mobilele se utilizează și pentru a stimula simțul auditiv (utilizând clopoței), simțul tactil, apucarea sau mișcarea coordonată a picioarelor. Astfel, ei vor apuca mobilele tactile, le vor privi, le vor gusta, le vor mișca pentru a emite zgomote. Ele pot fi realizate din materiale rezistente (clopoței de metal, lemn, sfoară, plastic, textile) securizate de tavan la o distanță suficient de mare pentru a permite întinderea și apucarea cu mâna.

Copiii au o atracție specială față de toate tipurile de zornăitoare, fie că sunt mobile sonore (cele cu clopoței), fie că sunt simple jucării. Cu acestea, daca sunt plasate în apropierea lui astfel încât să le poate manipula singur, va exersa diferite tipuri de apucare cu mâina. Unul din cele mai frumoase realizări ale celui mic este dobândirea abilității de a se mișca liber în mediu pentru a ajunge la obiectul dorit, iar cei mici vor exersa acest lucru în toate modurile posibile: târât pe burtică/spate, rotit de pe spate pe burtă și invers, târâtul cu spatele, ridicatul burticii sau a genunchilor/mâinilor de la sol, mersul de-a bușilea. Este un proces extrem de important pentru dezvoltarea cerebrală și de aceea este necesar să nu-l întrerupem, ci să-i oferim mingiuțe sau jucării care se rostogolesc/rotesc încet – mingiuțe de cârpă, lemn, cauciuc sau jucăriile hopa-mitică. Dacă jucăriile se rostogolesc prea rapid de lângă copil, îi va fi foarte greu să țină pasul cu ele și va renunța. Dacă ele nu se rostogolesc deloc, nu mai există nicio provocare sau invitație la efort.

Tot în primul an de viață, vocea umană este ca un magnet pentru sugar. El urmărește cu aviditate fața adultului, gura și buzele în mod special. Simțul vizual, deși slab dezvoltat la naștere, îl ajută aici să focalizeze exact fața mamei, atunci când este alăptat. Putem ajuta acest interes al copilului pentru limbaj în primii ani, încă din primele momente, vorbindu-i clar, dându-i un limbaj corect, povestindu-i despre ceea ce facem în acel moment, citindu-i poezii, povestioare din cărți și fredonându-i cantecelele favorite. Armonia sunetelor din natură și muzica ajută mult la procesarea informațiilor de către ambele emisfere. De asemenea, părinții pot antrena bebelușul într-o “conversație”, imitând inițial sunetele pe  care cel mic le emite.

Copilul mai mare va dori să exerseze doar o anumita abilitate, va ceresă i se citească doar o anumita carte, sau va vreasă se joace minute în șir cu apa de la robinet. Acest lucru face parte din procesul său de învățare, iar el va repeta acest lucru până va învăța ceea ce are nevoie, trecând apoi mai departe la un alt aspect. Exercițiile de viață practică pot oferi din belșug oportunități de exersare și concentrare: să ude florile, să șteargă praful sau să dea cu mopul, să așeze hăinuțele pe uscător sau să pregătească o salată de fructe.

Aceasta este munca copilului, activitatea care implică atât mintea cât și corpul și simțurile sale, având un scop care îl ajută pe copil să se simtă împlinit. Protejându-i concentrarea din timpul lucrului său, copilul va fi mulțumit, calm și din ce în ce mai implicat în mediul și în viața sa.

*Articol publicat cu sprijinul lui Luci Gheorghiu, educator Montessori, nivel 0-3 ani

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație