Vocea ta. Adaptarea la grădiniță. Copilul plânge înăuntru, mama plânge afară

 

Am început grădiniţa de atâtea ori de parcă aş avea o echipă de fotbal în ogradă, nu doar doi băieţoi năbădăioşi.

Am început grădiniţa la un an şi zece luni, la doi ani am schimbat-o şi abandonat-o peste doar o lună, la trei ani am încercat din nou fără succes, iar la trei ani şi jumătate chiar am reuşit!

Recent, am avut un debut spectaculos cu grădiniţă-creşă la un an şi patru luni. Sunt, aproape fără voia mea, expertă în dus copilul la grădiniţă, cunosc toate tehnicile de acomodare şi tehnicile de negociere cu personalul grădiniţei care, din păcate şi de cele mai multe ori, refuză acomodarea blândă şi îţi zice Lăsaţi-l, doamnă, că mai mult rău îi faceţi, lăsaţi-l să plângă că ne ocupăm noi!

Dacă eşti un părinte pe care un astfel de sfat mai degrabă îl alarmează decât să îl liniştească, află că nu eşti singurul. Epoca mamelor care îşi înghit lacrimile la uşa grădiniţei ascultând urletele sfâşietoare ale copilului ar fi trebuit să ia sfârşit demult. Există metode de adaptare blândă a copilului la grădiniţă, metode care sunt benefice nu numai pentru copil şi părinte, ci şi pentru personalul grădiniţei.

Iată câşiva paşi care te vor ajuta pe tine şi pe copilul tău să treceţi cu bine de acest important moment:

1.    Şi părinţii trebuie să se adapteze la grădiniţă. Chiar dacă un părinte ştie că este momentul potrivit pentru ca puştiul său să înceapă grădiniţa şi chiar dacă îşi doreşte acest lucru, durerea separării şi îngrijorarea sunt uneori trăite mai intens de părinte decât de copil. Pentru a ne putea ajuta copii să se adapteze grădiniţei şi separării de părinţi şi casă trebuie să lucrăm întâi cu propriile noastre temeri şi emoţii.

Dacă sentimentele tale faţă de începerea grădiniţei sunt negative şi încărcate de teamă, copilul va trebui să înfrunte atât propria suferinţă cât şi pe a ta! Cercetează-ţi emoţiile legate de acest moment şi discută despre ele cu partenerul tău, cu o prietenă sau cu o mămică care a trecut deja prin asta.

2.    Pregăteşte-l din timp pentru grădiniţă. Începe cu câteva săptămâni înainte să îi povesteşti ce înseamnă grădiniţa, câţi prieteni îşi va face acolo, la ce activităţi şi jocuri interesante va participa. Îi poţi arăta o carte sau un desenat animat care are drept subiect mersul la grădiniţă (noi am folosit cu succes un episod din Petit Ours Brun). Dacă nu găseşti o carte la îndemână, poţi inventa chiar tu o poveste de culcare cu personajele lui preferate (în cazul nostru, elefantul Fane a fost liniştit în privinţa grădiniţei de prietena lui cea mai bună, maimuţica Cici).

3.    Mergi cu el în vizită la grădiniţă. Dacă grădiniţa o permite este foarte bine ca integrarea să se facă treptat, iar prima vizită este doar pentru familiarizare cu locul, educatoarea şi noii colegi. Este foarte important să îi arăţi copilului câtă încredere ai în personalul grădiniţei. Dacă tu nu ai încredere, el cum s-ar putea simţi în siguranţă?

4.    Caută viitori colegi de grupă cu care s-ar putea împrieteni înainte de a începe grădiniţă. Un prieten printre noii lui colegi ar putea face minuni pentru acomodarea copilului. Din acest motiv, sistemele alternative (spre exemplu Waldorf ) încurajează integrarea fraţilor în aceeaşi grupă de grădiniţă: fratele cel mic se va adapta cu siguranţă mult mai uşor dacă fratele sau sora mai mare este alături de el.

5.    Stai cu el în primele zile şi observaţi împreună ce fac ceilalţi copii şi educatoarea. Dacă vrea să participe şi el la activităţi cu atât mai bine, dar prezenţa ta acolo îi va da curajul necesar pentru a se aventura în colectivitate.

6.    Când îl laşi pentru prima oară singur, asigură-l în mod repetat şi cu fermitate că te vei întoarce. Dacă este destul de mare să înţeleagă, spune-i exact după cât timp te vei întoarce (”într-o oră”, ”după ce mănânci”, ”după ce faci nani”).

7.    O adaptare treptată este diferită pentru fiecare copil. Fiecare copil are ritmul lui, iar dacă pentru unul câteva zile sunt suficiente pentru acomodare şi poate trece direct la programul lung, cu somn, un altul va avea nevoie de părinte alături de ele pentru mai multe zile, poate chiar şi săptămâni, iar programul scurt poate fi o variantă iniţială mai puţin dificilă.

Adepţii adaptării treptate la grădiniţă susţin că avantajele se văd pe termen lung: copiii se bucură autentic de experienţa colectivităţii, se simt stimulaţi şi în siguranţă şi chiar se îmbolnăvesc mai rar.

Deşi în alte ţări acomodarea treptată este norma, în majoritatea grădiniţelor româneşti, orice fel de sistem de acomodare blândă este întâmpinat cu reticenţă.

Personalul grădiniţei, chiar şi la multe din cele private, nu este foarte receptiv la dorinţa părintelui de a participa la câteva ore împreună cu copilul. Din fericire, dacă ai posibilitatea să alegi o grădiniţă privată, ai posibilitatea să alegi un loc unde dorinţele şi nevoile tale şi ale copilului tău sunt respectate.

Tu cum ai vrea să se desfăşoare acomodarea copilului tău la grădiniţă?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație