20 de povești pentru copii cu morală

Sunt mulți părinți care caută prin librării sau pe internet povești pentru copii cu morală. Și îi felicităm pentru asta. Poveștile cu tâlc sunt amuzante, dar în același timp le oferă copiilor lecții valoroase despre cum să fie mai buni, mai atenți, mai respectuoși etc.

O poveste este, probabil, singurul lucru pe care un copil îl va asculta fără te întrerupă. Deci, atunci când vrei să-i calmezi pe cei mici, să-i determini să se culce la timp sau să stea liniștiți în jurul unui foc de tabăra, ai nevoie de o poveste bună. De aceea, îți oferim mai jos 20 de povești pentru copii cu morală, care îi vor distra pe cei mici, dar îi vor învăța și lecții  de viață. Unele dintre aceste istorioare sunt clasice și binecunoscute, iar altele sunt moderne.

Poveștile clasice sunt cele mai bune. Acestea sunt povești pe care le-am auzit de mai multe ori și chiar le-am spus de mai multe ori. Dar ne place să le auzim și să le spunem copiilor noștri și tuturor celor care doresc să le asculte!

Multe dintre istorioarele de mai jos sunt povești pentru copii cu morală, atribuite lui Esop. Despre acesta se știe că a fost scalv și un bun povestitor și că a trăit în Grecia antică între 620 și 564 î.H. Fabulele asociate cu numele lui au ajuns în epoca modernă printr-o serie de surse și continuă să fie reinterpretate în diferite registre verbale.

ÎnapoiPagina 1 din 4

1. 1. Broasca-țestoasă și iepurele – fabulă de Esop

Odată iepurele se lăuda în fața celorlalte animale cu rapiditatea sa de a alerga. „Nimeni nu m-a învins încă”, spunea el. „Provoc pe oricine dorește să se ia la întrecere cu mine.” Broasca țestoasă a spus liniștită: „Eu accept provocarea ta.”
„Asta chiar că este o glumă bună”, a zis iepurele; „Aș putea să dansez în jurul tău cât este ziua de lungă.”
A fost stabilită o cursă între cei doi, dar iepurele, în îngâmfarea sa, era convins că va câștiga cursa. Așa că s-a gândit să tragă un pui de somn. În felul acesta broasca țestoasă a trecut prima linia de sosire.

Morala: Fabula „Broasca-țestoasă și iepurele” îi învață pe copii să fie perseverenți, să îndrăznească să încerce, chiar și atunci când totul li se pare în zadar, și mai ales să nu fie lăudăroși.

2. Vulpea și tăietorul de lemne – fabulă de Esop

O vulpe fugărită de copoi a fost adăpostită de un tăietor de lemne în coliba sa.
În curând, au apărut și vânătorii împreună cu copoii lor, și l-au întrebat pe tăietorul de lemne dacă nu cumva văzuse trecând pe acolo o vulpe. Omul a spus cu voce tare că nu o zărise, arătând totuși cu mâna către coliba unde se ascundea vulpea. Vânătorii nu i-au luat în seamă semnele, ci au dat crezare vorbelor sale, așa că s-au grăbit să se întoarcă în pădure în căutarea prăzii lor.
Când vulpea a vrut să plece din colibă, fără a-i da nici o atenție tăietorului de lemne, acesta a strigat, cu reproș, în urma ei, „Animal nerecunoscător, îmi datorezi viața și, cu toate acestea, nici măcar o vorbă de mulțumire.” Atunci vulpea i-a răspuns: „într-adevăr, ar fi trebuit să îți mulțumesc din toată inima dacă faptele tale ar fi fost la fel de bune ca și cuvintele tale, și dacă mâinile tale nu ți-ar fi trădat vorbirea.”

Morala: Suntem răspunzători atât pentru vorbele, cât și pentru faptele noastre.

3. Băiatul care a strigat lupul

A fost odată un băiat păstor care s-a plictisit privindu-și turma de oi. Ca să se amuze, într-o zi a strigat: „Lupul! Lupul la oi!” Sătenii au sărit să-l ajute pe băiat și să salveze oile. Nu au găsit nimic și băiatul a râs, uitându-se la fețele lor furioase.
„Băiete, nu striga lupul, atunci când nu există niciun lup!”, au spus furioși sătenii și au plecat. Băiatul doar râdea de ei.

După un timp, s-a plictisit și a strigat din nou „lupul”, păcălind sătenii pentru a doua oară. Sătenii furioși l-au avertizat pe băiat pentru a doua oară și au plecat. Băiatul continua să aibă grijă de turmă. După un timp, a văzut un lup adevărat și a strigat tare: „Lupul! Vă rog, ajutați-mă! Lupul urmărește oile. Ajutor!”

Dar de data aceasta, nimeni nu a venit să-l ajute. Când băiatul nu s-a întors acasă, sătenii s-au întrebat ce s-a întâmplat cu el și s-au urcat pe deal. Băiatul stătea acolo plângând.

„- De ce nu ați venit când am strigat lupul?” întrebă el înfuriat. „Acum turma este împrăștiată”, a spus el.

Un bătrân s-a apropiat de el și i-a spus: „Oamenii cred că minți chiar și atunci când spui adevărul. O să-ți căutăm oile mâine dimineață. Să mergem acasă acum „.

Morala: Minciunile rup lanțul încrederii. Nimeni nu are încredere într-un mincinos, chiar când spune adevărul.

4. Leul, vulpea și măgarul – fabulă de Esop

Leul, vulpea și măgarul se înțeleseseră să se facă tovarăși de vânătoare. După ce au prins o mare pradă, la întoarcerea din pădure, leul i-a cerut măgarului să împartă vânatul în câte o porție potrivită fiecăruia din cei trei parteneri.

Măgarul a împărțit cu grijă prada în trei părți egale și le-a cerut, cu modestie, celorlalți doi să își aleagă porția dorită. Mânios, leul s-a repezit asupra măgarului și l-a mâncat într-o clipită. Apoi i-a spus vulpii să împartă ea vânatul între ei doi.

Vulpea a așezat cea mai mare parte a prăzii într-o grămadă uriașă și și-a oprit pentru ea doar o îmbucătură. Mulțumit, leul i-a zis: „Cine te-a învățat, draga mea, minunata artă a împărțirii?” Vulpea i-a răspuns: „Am învățat de la măgar, din soarta lui nefericită”.

Morala: Fericit este omul care învață din necazurile altora.

ÎnapoiPagina 1 din 4
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație