Scufiţa Roşie

scufita-rosie-totul-despre-mame

Trăia odata o fetiță care primise în dar de la bunicuța ei o minunată scufiță de culoare roșie…

Fetiței îi placea tare mult acea scufiță și ajunsese să nu o mai dea deloc jos. Din acest motiv toată lumea o striga Scufița Roșie.

Într-o dimineata frumoasă și insorită, mama Scufiței Roșii o rugă pe fetiță să-i ducă bunicuței bolnave un coșulet cu mâncare. Fetița, care-și iubea foarte mult bunicuța, accepta imediat să-i facă acesteia o vizită.

– Dar să nu întârzii prea mult îi spuse mama, și să mergi direct la bunica, fără să stai să te joci prin pădure, și mai ales sa te feresti de Lupul cel Rău.

Drumul ce ducea la bunicuța trecea prin pădure, așa ca Scufița Roșie lua cosulețul din mâna mamei și se porni spre casa bunicuței. Pe drum insă îl întilni pe Lupul cel Rău, dar uită de vorbele mamei și îi spuse direct:

– Buna dimineața, domnule Lup.
– Buna dimineața Scufiță Roșie îi răspunse lupul, unde ai plecat tu asa devreme?
– Am plecat să o vizitez pe bunicuța care este bolnavă și să-i duc un cosuleț cu mâncare, îi răspunse pe negândite Scufița Roție.
– Si unde locuieste bunicuța ta, Scufiță Roșie? întrebă lupul.
– Locuiește în pădure, nu foarte departe de aici, îi răspunse Scufița Roșie, căsuța ei este ușor de găsit, se află chiar lângă lac.

Lupul, care deja se gândea ce meniu bun va avea la prânz – Scufița Roșie și bunicuța acesteia -, îi spuse Scufiței Roșii:

– Am o idee, Scufiță Roșie, ce ar fi dacă ai culege niște floricele frumoase pe care sa i le duci bunicuței tale?
– Ce idee minunată îi răspunse Scufița Roșie, care uită din nou de sfaturile mamei și se afundă prin pădure, încercând să găsească cele mai frumoase floricele pentru bunicuța.

În timpul acesta lupul își luă picioarele la spinare și o tuli spre casa bunicuței. Când ajunse la ușa acesteia ciocăni ușor la ușă.

– Cine este? Întrebă bunicuța.
– Sunt eu, Scufița Roșie, răspunse lupul imitând vocea Scufiței Roșii.
– Intră înăuntru, dragă, îi răspunse bunicuța. Sunt în pat, iar ușa este descuiată.

Lupul intră în casă, se repezi la bunicuța și o înghiți. Apoi își puse camașa și scufia ei de noapte, se băgă în pat și se acoperi cu pătura peste nas.

Între timp Scufița Roșie se apropie de casă și se miră văzând ușa casuței deschisă. Păși cu grijă în casă și se apropie de pat. Scufița Roșie nu o putea zări prea bine pe bunicuță și o întrebă:

– Ooo, bunicuțo, dar de ce ai urechile așa de mari?
– Ca să te aud mai bine, îi răspunse lupul imitând vocea bunicuței.

– Ooo bunicuțo, dar de ce ai ochii așa de mari? intreaba Scufița Roșie.
– Ca sa te văd mai bine, draga mea, îi răspunse lupul.
– Ooo bunicuțo, dar de ce ai gura așa de mare? intrebă Scufița Roșie.
– Ca sa te pot înghiți mai bine, draga mea, strigă lupul și se repezi la biata Scufița Roșie și o înghiți.

Sătul, lupul se întinse în pat să-și facă siesta și se puse pe sforăit. Pe lânga casa trecu un vânator care auzi sforaitul și se uită pe fereastră. Când văzu lupul își închipui că acesta a mâncat-o pe bunicuță și se repezi și îi tăie acestuia burta. Spre marea surpriză a vânatorului, din burtă ieșiră întregi și nevătamate Scufița Roșie și bunicuța. Acestea îi mulțumiră vânatorului că le-a salvat și îi oferiră în schimb pielea lupului.

Apoi Scufița Roșie și bunicuța se așezară la masă ca să manânce din cele pregatite de mama. După pățania prin care trecuse, Scufița Roșie se hotărî ca niciodată să nu mai iasă din cuvântul mamei.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație