Cum rezolv conflictele cu fiul meu adolescent. Diferențe între fete și băieți

tata baiat conflicte

Cum rezolv conflictele cu fiul meu adolescent. La adolescență, sterotipurile de gen sunt deja integrate în modul în care adolescenții se percep pe sine sau se raportează la mediu. Pentru băieți în această perioadă, spre deosebire de fete, masculinitatea și standardele ei, uneori toxice, sunt foarte importante.

Un băiat își dorește în această perioadă a vieții lui să fie văzut ca fiind puternic, capabil să își asume riscuri, detașat și sigur pe sine. Studiile arată că, în această perioadă, presiunea asupra băieților de a se conforma rolurilor de gen este mai mare decât cea asupra fetelor. Consecințele, adesea, nu sunt din cele mai liniștitoare: experimentează și se expun la riscuri mai mari, căută senzații tari, printre care sunt și consumul de alcool și droguri, interesul scăzut pentru școală este și el pe lista de comportamentelor dezirabile social pentru băieți în timpul adolescenței.

Fete vs băieți

În plus, testosteronul secretat în această perioadă, influențează modul în care se vor conecta cu ceilalți – sunt mai puțin emoționali și tind să fie mai independenți. În clasa a cincea exprimarea și intensitatea emoțională pare să fie similară între fete și băieți, dar în clasa a douăsprezecea, expresivitatea emoțională a fetelor este semnificativ crescută, spre deosebire de cea a băieților care a devenit mult reprimată. Rolul părinților și relația cu ei, dacă până acum nu a fost construită ca fiind caldă și apropiată, începe să schiopăteze. Lipsa conectării emoționale cu părinții o rezolvă în relațiile de prietenie. Acum fetele sunt văzute ca fiind calde, expresive emoțional, empatice și interesate de relații, iar băieții se percep și vor să arate ca fiind puternici, uneori agresivi și capabili de a se descurca singuri.

Tocmai aceste diferențe generează conflictele specifice dintre părinți și băieții lor adolescenți: nevoia lor crescută de a fi liberi, pentru a-și demonstra puterea și abilitatea de a se descurca, nevoia de a demonstra că sunt puternici și pot să își asume riscuri, neglijarea școlii și în cazuri extreme abandonul școlar, lipsa intimității între adolescent și părinții lui.

Situații la care să vă aștepați

„Este două noaptea, iar părinții lui Marius dorm liniștiți. Este plecat în tabără, a terminat clasa a opta și merită o vacanță frumoasă. Telefonul sună și năuci de somn, înțeleg cu greu că Marius, copilul lor cuminte, a cumpărat alcool împreună cu prietenii lui, au băut și , firesc, li s-a făcut foarte rău. Diriginta a chemat salvarea și îi roagă pe părinți să vină să îl ia acasă. Panicați, îi reproșează că este de nerecunoscut.”

„Părinții lui Tudor au primit din nou mesaj de la dirigintă că fiul lor are foarte multe absențe și îi roagă să vină la școală să discute despre această problemă. Când l-au întrebat ce se întâmplă, le-a explicat că nu e treaba lor și dacă el vrea poate să nu mai treacă pe la școală deloc.”

„David vine acasă, mormăie un salut printre buze, își aruncă haina în cuier, și se închide la el în cameră. Mama se duce să vorbească cu el, dar o expediază rapid. Nu am chef să discut cu voi, lăsați-mă în pace.”

Cum rezolv conflictele cu fiul meu adolescent. Ce pot face părinții?

În primul rând, este nevoie să înțelegi contextul și nevoia pentru care un comportament are loc. Iar întrebările firești pe care este necesar să mi le pun se referă la cum și cât înțeleg ceea ce trăiește el acum. Cât de integrat este fiul meu în grupul de băieți? Care sunt valorile prietenilor lui? Mai ales la începutul perioadei de adolescență, debutul timpuriu al pubertății reprezintă pentru băieți un factor important de creștere a stimei de sine, pe când un debut mai lent, va avea consecința inversă. Și urmează firesc intrebarea – în ce etapă de dezvoltare se află fiul meu față de grupul din care face parte? Cât de informat este despre schimbările care se produc la pubertate și consecințele lor? Cum percepe ce se întâmplă acum cu el?

Cum rezolv conflictele cu fiul meu adolescent

Răspunsul la aceste întrebări nu rezolvă neapărat un conflict, dar mă ajută să creez un context sănătos pentru a-l preveni. Dacă știu că prietenii lui din clasă sunt deja mai „adolescenți”, pot găsi, împreună cu el, alte contexte în care să își caute și alți prieteni, cu adolescenți mai apropiați de ceea ce este el – un sport nou sau un alt hobby, de exemplu. Diversificare grupurilor din care face parte îl vor ajuta să își găsească locul în care să se simtă în siguranță, unde să nu fie nevoie permanent să încerce să demonstreze. Sigur, această presupune să fiu atent și prezent, să îl cunosc, să nu judec ce se întâmplă cu el, să îl învăț cum să își caute soluții.

Tatăl este extrem de important

Rolul tatălui în această perioadă este extrem de important. Modelul acestuia, modul în care se conformează caracteristicilor de gen, felul în care se raportează la masculinitate și rolul ei, reprezintă un exemplu pe care fiul lui îl va prelua. Un tată care valorizează grija și atenția pentru familie, implicat în treburile casei, căruia îi este la îndemână să discute despre ceea ce simte, care are o relație caldă și afectuoasă cu mama, îl va ajuta pe tânărul adolescent să își construiască convingeri flexibile despre masculinitate. Pentru că a trecut prin această etapă, tatăl înțelege cu adevărat riscurile, dar și nevoile pe care fiul lui le are.

De aceea, limitele pe care tatăl le pune, mai ales în ceea ce privește comportamentele de autonomizare, sunt esențiale. Să pună însă limite nu este suficient. Pentru ca limitele să aibă sens pentru fiul adolescent, este important ca cei doi, tată și fiu să își construiască o relație consistentă – fiul să se simtă acceptat și înțeles, și în același timp să aibă rutine comune: mersul la pescuit sau pe stadion, meciul de tenis din week-end, bricolatul, surpriza pentru ziua mamei, poate o rețetă specială pe care o gătesc împreună. Este necesar însă ca ambii părinți să își asume o viziune comună în ceea ce privește creșterea fiului lor, iar mama să nu saboteze relația fiului cu tatăl. „Lasă că îți dă mama bani să te duci în oraș, te apăr eu de tata!”

Replici recomandate

Responsabilitățile pe care fiul le are în treburile casei, consecvența cu care respectăm toți regulile casei reprezintă un alt factor ce contribuie la scăderea în intensitatea a conflictelor. „Niciodată nu faci curat” se transformă în “Sâmbătă dimineața facem împreună curat în casă, rolul fiecăruia este…” urmată apoi de “După ce îmi termin treaba, pot să mă duc la film cu prietenii?”. Sigur, nu mă pot aștepta la fiul meu să respecte o rutină de ordine în camera lui, de exemplu, dacă eu, părintele, nu am însușită această rutină. Această așteptare nu va face decât să tensioneze situația.

Conflictele sunt inevitabile. Regula de aur

Iar pentru momentele în care lucrurile scapă de sub control, este important să rămân calm, să încerc să înțeleg ce se întâmplă, să validez, să pun limite în acord cu valorile fiului meu adolescent, să fiu consistent cu aceste limite. „Înțeleg că ești furios că nu ai voie să stai toată noaptea la petrecerea lui Alex. (validez) Știu că prietenii tăi s-au bazat pe tine, iar relațiile sunt o valoare importantă pentru tine. (mă raportez la o valoare a lui) Înțeleg că nu ai vrea să îi dezamăgești. Pe de altă parte, părinții lui Alex nu sunt acasă, nu sunteți în siguranță încă, un grup de 10 băieți, la 16 ani fără nici un adult prin preajmă o noapte întreagă. (pun și explic limita) Ce soluții am putea să găsim? (ofer variante) – fie mergi de la opt și la zece te întorci acasă, ori vorbim cu părinții lui Alex să rămână acasă să vă supravegheze.”

Conflictele sunt inevitabile, dar rolul lor ar putea fi unul de creștere și nu de deconectare, stă în puterea părinților să le transforme: căutând să înțeleagă, fiind constatant prezenți și conectați la viața emoțioanală a fiului lor, cunoscându-l.

Citește și ”Cum să ne păstrăm copiii aproape”, cartea în care Dr. Gordon Neufeld și Gabor Mate vorbesc despre tendința copiilor și a tinerilor de a se îndrepta spre cei de aceiași vârstă cu ei. Copiii vor încerca să găsească la egalii lor sentimentul de acceptare, valori similare și coduri de comportament. Detalii AICI.

Cum să ne păstrăm copiii aproape

Corina Dobre – psiholog și psihoterapeut cognitiv comportamental, lucrează de mai bine de zece alături de părinți și copiii lor. Mamă a doi băieți adolescenți, alături de practica de cabinet, Corina coordonează programe direct pentru adolescenți, dar și pentru părinții adolescenților. Programele pentru adolescenți au ca scop întelegerea transformărilor vârstei, conștientizarea propriilor trăiri și descoperirea de resurse pentru a crește armonios și în contact cu propriile valori și nevoi. 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație