Există mai multe moduri în care îți rănești copilul. Captivi într-un carusel cotidian al grijilor și al responsabilităților, noi, părinții, uităm de multe ori că prioritatea numărul unu este să avem copii sănătoși și fericiți. Să ne amintim că pe lângă satisfacerea nevoilor de ordin fizic copilul are și nevoi emoționale!
Cum îți rănești copilul
Lipsa de afecțiune
Fie îl consideri deja mare, fie ți-e teamă că va ajunge răsfățat, așa cum te averizează alții, alegi să fii mai rezervat atunci când vine vorba de exprimarea afecțiunii pentru copilul tău. Câteodată, tiparele din propria copilărie sunt atât de bine înrădăcinate că nu le poți încălca sub nicio formă. “Copilul se pupă doar noaptea-n somn!” sau “nu vreau să cresc un răsfățat!” sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute replici din popor.
Citește și cărțile Laurei Markham și află cum să devii părintele calm de care copilul tău are nevoie. Acestea sunt disponibile AICI.
Agresivitatea
Deși ai auzit de mii de ori expresia “Bătaia e ruptă din rai!”, știi bine că nu e așa! Agresivitatea înseamnă abuz fizic, iar traumele la nivel psihologic se vor perpetua în mintea unui copil până când va ajunge la maturitate. Caută să vezi că în spatele fiecărei acțiuni a copilului tău stă o motivație. Privește prin ochii lui realitatea și vei fi surprins. Obrăznicia, micile pozne, plânsul aparent nejustificat înseamnă de fapt atragerea atenției și lipsă de comunicare.
Respingerea sau indiferența
Indiferența față de copilul tău e un alt fel de abuz emoțional. Acum, când copilul nu mai e un bebeluș, nu îi mai oferi la fel de multă atenție și afecțiune. Poate că sunt zile când nici nu-l întrebi ce mai face, cum se simte ori dacă îl doare ceva. Te gândești că are tot ce-i trebuie și uiți că el are și alte nevoi nu doar cele de ordin fizic.
Ori poate, dacă ai acasă un adolescent, îi tot arunci remarci negative de genul: “nu ești în stare de nimic”, sau “mai spală-te și tu, nu vezi cum miroși?” Copilul resimte la nivel emoțional această respingere și se va comporta ca atare. Amintește-ți de propria copilărie.. nu cumva la fel procedau și părinții tăi?!
Lipsa de încredere și de comunicare
Nu vă pedepsiți copiii prin “tăcere”. Indiferent ce ar face un copil, nu-i refuzați comunicarea! Dimpotrivă, rezervați-vă timp să-l ascultați, să vedeți cum se simte, încurajați-l să vă spună punctul lui de vedere și să-și identifice emoțiile. Atribuiți-i sarcini specifice vârstei lui și încurajați-l să le ducă la bun sfârșit. Dați-i credit așa cum ați face cu un bun prieten. Taxați-l doar atunci când își încalcă cuvântul dat, ca să învețe ce înseamnă responsabilitatea.
Mesaje duble și contradictorii
Îi spui copilului că îl iubești, dar cuvintele tale vin în contradicție cu faptele. Îl jignești, îl respingi, îl desconsideri și, totuși, declari că îl iubești foarte mult. Punctul tău de vedere poate fi bine argumentat, însă trebuie neapărat să-l lași și pe copil să-și spună părerea și să negociați soluția, în așa fel încât să fie echitabil pentru toată lumea. Dacă vei continua doar să-ți impui deciziile cu pretextul că “părinții știu mai bine” și că o faci “din dragoste pentru el”, nu vei obține decât antipatia, poate chiar ura propriului tău copil. Devalorizarea unei persoane are repercursiuni pe viitor.
Critica
Critica e principala formă de abuz emoțional. Tu, ca părinte, ai intenții bune, dar te-ai întrebat oare ce e în mintea copilului când aude de la tine numai observații, reproșuri, jigniri? Taxează acțiunea, comportamentul, și nu persoana! Cum te-ai simți tu dacă ai primi critici la orice pas? Cu siguranță ai răbufni sau ai acumula o mulțime de frustrări dacă ai tăcea.
Mai bine ai cauta altă modalitate de a-l determina să fie mai ordonat, mai atent ori mai silitor la școală. Nu uita că vorbele urâte nu se pot retrage! Ele distrug stima de sine a copilului tău, iar el nu face decât să se îndepărteze de tine.
Îi dai responsabilități prea mari, ce depășesc capacitatea lui de a le gestiona
Chiar dacă te simți depășit de situație și treburile casnice sunt nenumărate, responsabilizează-ți copilul cu măsură. Nu-i da să ducă o povară mai mare decât el! Uneori, fratele mai mare ajunge să nutrească sentimente negative față de frații lui mai mici tocmai din această cauză. Permanent trebuie să aibă grija celorlalți și, astfel, propriile lui nevoi sunt neglijate. Dacă dă greș, e condamnat fără drept de apel. Părintele trebuie să cântărească cu atenție reponsabilitatea delegată copilului.
Interzicerea dreptului de a visa
Descurajându-l, copilul nu va mai îndrăzni să-ți vorbească despre planurile lui de viitor. Ai un copil pe care îl educi pentru viitor și știi că realitatea e dură, doar că, pentru moment, el gândește diferit de tine. Nu-i poți oferi toate jucăriile din lume, dar nu-i interzice să viseze, să-și dorească și altceva din ceea ce-i lipsește. Nu-i frânge aripile când încearcă să zboare. Lasă-l să-și construiască vise și să lupte pentru ele. Nu-i spune că nu are rost. Își va afla singur limitele, experimentând! Dacă te întreabă:”mama eu pot să devin astronaut?” tu să-i spui că poate deveni tot ceea ce își dorește!
Îl îmbrățișezi doar când ai tu chef
Cu toții avem nevoie de afecțiune, cu atât mai mult un copil. E de la sine înțeles că el va veni primul să te îmbrățișeze pentru a-și satisface nevoia de apartenență, de iubire, de siguranță familială. Când cere o îmbrățișare, dă totul la o parte și deschide-ți brațele pentru el. Poate că de multe ori nu ai chef fiindcă speli vasele, dai cu aspiratorul sau îți bei cafeaua, pur și simplu. Nu amâna satisfacerea dorinței. Nu îl pupa doar când ai tu chef. Nu îl obliga să vină la tine când vrei tu. Iubește-l necondiționat și îmbrățișează-l!
Îl compari cu alți copii de vârsta lui
Cum te-ai simți dacă soțul tău ți-ar spune că vecina gătește mai bine că tine?! Te-ai enerva, l-ai apostrofa, dar în niciun caz nu te vei strădui să faci mâncare mai bună! Dimpotrivă! Vei fi indignată și te vei simți jignită! Așa se simte și copilul tău când îl compari cu colegii sau prietenii lui de joacă! Cu toții suntem unici, avem defecte și calități, dar nu ne vom schimba comportamentul prin remarci de tip comparativ. Ai putea să îți întrebi copilul cum s-ar simți dacă ar fi cel mai bun la învățătură în clasă! Imaginația va stârni emoția și motivația reușitei!
Fii prezent în viața lui și oferă-i iubirea ta în mod necondiționat! Dovedește-o prin afecțiune și atenție, prin empatie și conectare. Intră în lumea lui și fii parte din ea!
- Nu uitați că pe Florentina o găsiți și pe blogul ei http://esentialle.ro/
