Nu chiuli!
Uneori, ai putea încerca să nu fii atât de strictă. Adu-ţi aminte de propria ta copilărie şi de momentele în care pur şi simplu nu aveai chef de şcoală sau de grădiniță. Zilele însorite te atrăgeau mai curând în parc sau la joacă… O dată pe lună, ai putea să îţi învoieşti copilul de la şcoală sau de la grădiniță şi să îl scoţi în oraş sau la plimbare, să îi oferi o prăjitură sau o îngheţată – îşi va aminti acele zile cu mare plăcere la maturitate. Până la urmă, nu acest gen de părinte ţi-ai fi dorit şi tu să ai?
O zi specială între părinţi şi copii pot fi la fel de semnficative ca o oră de matematică.
Îți recomandăm și cartea ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka, din care poți descărca acum, GRATUIT, capitolul ”Crizele de furie”, de aici.
Nu sta peste ora de culcare!
O rutină consistentă şi fermă în ceea ce priveşte ora de culcare este ca un colac de salvare pentru majoritatea mămicilor, astfel încât cei mici să nu fie prea obosiţi dimineaţa când e vorba să meargă la şcoală sau la grădi. Rutina oferă, seara, câteva momente de relaxare părinţilor.
Dar, din când în când, nu e o tragedie să îl iei pe cel mic cu tine seara, într-o vizită sau la restaurant – va fi atât de entuziasmat, încât se va purta frumos, iar dacă va obosi suficient, ai putea și tu dormi un pic mai mult dimineaţa.
Fă ce spun, nu ce fac!
Deşi poate fi bine să instruieşti copiii iar ei să te asculte, dacă tu nu faci chiar totul ca la cartea pe care o citezi, lucrurile o pot lua pe o pantă greşită.
Faptele sunt mai importante decât vorbele. Copiii învaţă prin puterea exemplului, iar părinţii sunt cei care îl oferă. Aşa că ascultă-ţi propriile sfaturi când vine vorba de bune maniere sau de cum trebuie să ne purtăm cu vecinii dacă vrei ca cel mic să procedeze la fel.
Nu te juca cu mâncarea!
Nu este surprinzător că aceasta este o regulă pe care mamele ţin să o tot repete. Să petreci foarte mult timp pregătind mese sănătoase, bogate în nutrienţi, care să fie aspectuoase, nu se traduce în prea multă distracţie dacă conţinutul unei farfurii ajunge pe covor. Nu e de mirare dacă mama în cauză se supără peste poate.
Pentru un copil de doi ani, însă, mâncarea nu este doar pentru a fi mâncată – este un element preţios în joacă, descoperire şi explorare. A-şi înfige degetele într-un castron cu paste pentru a le simţi textura, forma, culoarea, temperatura, este la fel de important cu a simți gustul propriu-zis. Mai mult, dacă îl laşi pe cel mic, chiar şi aşa, să se hrănească singur, şi-ar putea dezvolta coordonarea neuro-motorie, oferindu-i un simţ de independenţă.
Dacă transformi orele de masă în bătălii, te supui singură unui şir interminabil de probleme. Aşa că relaxează-te, pune muşama şi nu fața de masă, mâncaţi în bucătărie unde e gresie (pentru a-ţi fi mai uşor să faci curăţenie) şi pregăteşte-te şi tu de distracţie!
Copiii ar trebui văzuţi, nu şi auziţi
Cu toţii ştim că cei mici, mai ales la vârsta de patru-cinci ani, iubesc să fie centrul atenţiei și sunt înnebuniți de plăcere când ochii şi urechile dintr-o încăpere se concentrează asupra lor. Întrucât aceasta nu este posibil întotdeauna, copilul tău trebuie să înveţe că nu este respectuos şi frumos să întrerupă o conversaţie în plină desfăşurare sau să facă gălăgie în fundal. Însă a-ţi încuraja copilul să comunice cu tine este vital. La fel ca dezvoltarea abilitaţilor lingvistice, micuţul simte nevoia să se simtă în siguranţă acasă, unde să îşi exprime liber opiniile. Dacă am menţine regula de politeţe amintită mai sus şi acasă, gândeşte-te numai câte lucruri trăznite am pierde…
Îți recomandăm și cartea ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka, din care poți descărca acum, GRATUIT, capitolul ”Crizele de furie”, de aici.
