11 metode pentru a alunga teama copiilor legată de şcoală

temerile-legate-de-scoala-totul-despre-mame

Ce ne facem cu fricile copiilor, așa încât să avem un început de școală liniștit?

Nu ştiu cum se face, dar vara se termină întotdeauna mult prea repede. O bălăceală ici, o joacă desculţi prin iarbă colo şi gata! A venit toamna şi, odată cu ea, începe şi şcoala. Oricum am da-o, oricât de dornici ar fi copiii să îşi revadă colegii, oricât de mult ne-am dori noi, părinţii, să îi vedem cum cresc şi cum învaţă lucruri noi, începerea şcolii vine cu temeri şi, uneori, cu lacrimi şterse pe furiş.

Cum putem gestiona teama copiilor legată de începerea școlii așa încât să avem un an școlar liniştit şi armonios?

Care sunt temerile copilului atunci când se gândește la începerea şcolii?

Că nu îi va plăcea de învăţătoare sau că nu va fi plăcut de către aceasta;

Că „va fi greu”, că nu va face faţă lecţiilor predate;

Că nu îşi va face prieteni, că se va simţi singur;

Că va fi considerat „neinteresant”, uncool;

Volumul mare de teme şi testări;

Relaţia cu noii profesori de la clasă;

Volumul mare de materie pe care trebuie să îl acopere în timpul anului şcolar;

Că nu va mai avea timp şi de alte lucruri în afară de şcoală;

Că nu va avea performanțe şcolare la fel de bune ca cele ale altor colegi.

Care sunt temerile părinţilor atunci când se gândesc la începerea şcolii?

Ca învăţătoarea (sau profesorul) copilului nu este suficient de răbdătoare sau bine pregătită profesional;

Ca cel mic nu va face faţă volumului de materie pe care o are de parcurs;

Ca mediul şcolar este prea strict sau prea învechit, că nu se adaptează nevoilor copiilor de astăzi;

Că elevul va fi obligat să înveţe lucruri inutile;

Că școala „nu îl pregăteşte pentru viaţă”;

Că cel mic nu îşi va face prieteni;

Ce putem face, aşadar, aşa încât debutul anului şcolar să fie cât mai plăcut, cu dimineţi liniştite, fără frică şi plânsete în curtea şcolii?

Părinţi liniştiţi, copii echilibraţi

Se întâmplă, de multe ori, să inducem copiilor propriile temeri legate de şcoală. Fie că sunt frici venite din tot ceea ce vedem că înseamnă sistemul de învăţământ actual, fie că ne reamintim propriile momente neplăcute de pe vremea în care noi înşine eram elevi. Încercaţi pe cât posibil să nu le exprimaţi de faţă cu cel mic. Cu cât copilul îşi vede părintele mai relaxat şi liniştit, cu atât temerile sale nu vor escalada. Nu îi povesti întâmplări neplăcute de pe vremea când tu însuţi erai şcolar şi nu îi pune în cârcă fricile tale. Povesteşte-i mai degrabă momentele frumoase şi amuzante şi pune accent pe prieteniile pe care ţi le-ai făcut când erai în şcoală.

Bucuria cumpărăturilor pentru şcoală

Altă soluţie pentru a depăşi anxietăţile legate de începerea noului an şcolar este să faceţi cumpărăturile necesare împreună. Încarcă-te însă cu multă răbdare şi glume păstrate în buzunare, aşa încât orele de cumpărături să fie o bucurie şi nu o corvoadă pentru tine sau copil. Alegeţi împreună penarul, ghiozdanul, hăinuţele de şcoală, ţinând cont de preferinţele copilului. Nu îi impune gustul tău în alegeri, atâta timp cât el este cel ce le va folosi. Îl poţi sfătui în schimb să aleagă lucruri de calitate şi conform unui buget pe care i-l comunici încă de acasă.

Îmbrăţişări şi alinturi de seară

Timpul liniştit din fiecare seară, pe care îl petreci cu cel mic, este un adevărat balsam pentru sufleţelele anxioase. Poveşti, alinturi, îmbrăţişări – este nevoie de toate şi este nevoie din plin, aşa încât cel mic să adoarmă liniştit şi să îşi înceapă ziua cu rezervorul emoţional plin de iubire. În acest fel va face față mult mai bine provocărilor pe care orele de şcoală i le va aduce.

Somn suficient şi mese sănătoase

Stabileşte foarte clar o rutină de somn pe care să o respectaţi, aşa încât micul elev să beneficieze de suficiente ore de odihnă. De asemenea, ai grijă ca mesele sale să conţină alimentele bogate în vitamine şi minerale, care îl vor ajuta să facă faţă oboselii pe care schimbarea programului o aduce.

Dă-i voie să ia la scoală un obiect drag

Pentru bobocii clasei zero sau întâi este de mare ajutor sa aiba la ei un obiect drag, familiar, care sa îi ajute să îsi regăseasca echilibrul emotional ori de câte ori au nevoie. O jucărie preferata strecurată în ghizdan sau un bilețel pe care îi desenezi o inimioară si pe care i-l poți pune în penar sau cutia pentru gustare îl vor liniști în pauze, atunci cănd se poate simți puțin „pierdut” între atâtea fețe noi. Daca este necesar, stai de vorbă cu învățătoarea si explică-i ferm că este decizia ta, spre binele copilului și nu accepți să îi „sugereze” că de acum este copil mare și nu are voie cu jucării la școală. De asemenea, expli

Ia-ţi la revedere ferm, dar cu dragoste

După ce formalităţile de deschidere a noului an şcolar s-au încheiat şi este timpul ca părinţii să iasă din clasă, nu te furişa afară! Ia-ţi la revedere cu căldură, dar ferm şi, pe cât posibil, fără a-i arăta copilului cât eşti de emoţionată. Reasigură-l că vei fi acolo când orele se vor încheia şi ai mare grijă să nu întârzii!

Sărbătoriţi!

Pentru copii, începerea şcolii poate fi asemănată cu un nou loc de muncă sau mutarea într-un oraş străin în cazul adulţilor: un motiv de mare bucurie dar şi de temeri, în acelaşi timp. Concentraţi-vă pe partea pozitivă şi sărbătoriţi prima zi de şcoală sau, de ce nu, prima săptămână cu o pizza, o îngheţată sau o vizită la locul de joacă preferat.

Fără ameninţări!

Părinţii folosesc performanţa şcolară ca metodă de „mituire” a copilului: „dacă iei numai FB, atunci îţi cumpăr un set nou de lego” sau „dacă nu eşti cuminte la şcoala nu mai mergem la parcul de distracţii!” Alfie Kohn, autorul cărţii „Pedepsiţi prin recompense” ( Editura Multimedia Est Publishing, 2014) vorbeşte în repetate rânduri despre nocivitatea acestui tip de reacţie: „Ceea ce contează cu adevărat este dacă şi copiii se simt iubiţi necondiţionat. Adesea, răspunsul este nu, mai cu seamă dacă îi pedepsim dacă sunt “răi” (…) La fel se întâmplă şi dacă îi recompensăm sau îi lăudăm, oferindu-le “un premiu” pentru că ne fac pe plac. Nici ameninţările, nici mitele nu funcţionează prea bine, mai cu seamă pe termen lung. În cel mai bun caz, obţinem o obedienţă temporară, însă în acelaşi timp, facem şi mult rău: de exemplu, îi învăţăm pe copii să iubirea noastră este o cursă cu obstacole. Unii copii dezvoltă anxietate din cauza asta, alţii ajung la depresie, alţii devin peste măsură de furioşi.”

Jocuri de rol

Momentele de joacă împreună sunt cele mai bune pentru reconectare şi pentru discutarea temerilor şi gândurilor negre legate de o anumită situaţie, într-un cadru în care copilul se simte în siguranţă. Părinţii se pot folosi de astfel de mici joculeţe, introducând în scena învăţătorul, colegii noi sau chiar colegul agresiv. Astfel, îi oferă copilului şansa de a-şi exprima temerile, în timp ce părintele are ocazia de a le dezamorsa, ajutându-l să găsească soluţii unor situaţii fireşti (precum ridicatul mânuţei sau nevoia de a merge la toaletă) sau unor posibile momente neplăcute apărute la şcoală.

Oferă-i ocazia de a povesti

Pe drumul spre casă ori seara, în jurul cinei, povestiţi întâmplări de peste zi, oferind copilului ocazia de a-şi vărsa sacul cu emoţii. Evită întrebări precum „şi, cum a fost la şcoală?” dacă nu vrei să ţi se răspundă cu „bine…” Aşa cum am mai arătat, înlocuieşte întrebarea „cum a fost azi?” cu una mult mai precisă. De pildă, „care a fost cel mai frumos moment al zilei de azi?” „Dar cel mai urât?”

Ajută-l să găsească soluţii

Fii sinceră, atunci când treci printr-o situaţie dificilă, te ajuta în vreun fel încurajări de genul „nu ai de ce te teme” sau „va fi bine, o să vezi”…? Nu prea. Nici pe copii! Încearcă, cu blândeţe, să afli ce îl sperie şi ajută-l să găsească propriile soluţii. Dă-le ocazia să îşi verbalizeze chiar cele mai „absurde” temeri şi să vizualizeze cum ar putea reacţiona în acea situaţie de groază (nu îşi mai găseşte clasă, are nevoie la toaletă şi a uitat şerveţele acasă, a nimerit în clasa cu un vecin de care se teme etc).

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație