4 lucruri pe care nu prea le fac adulţii, dar sunt obligatorii pentru copii

Raluca Dumitrică
obligatorii-pentru-copii-totul-despre-mame

Vi s-a întâmplat şi vouă să vedeţi copilaşi traşi la răspundere de părinţii lor? Sau de rude, prieteni ori necunoscuţi ce le reproşează că nu ştiu să se comporte într-un anume fel? Sunt sigură că da. Dar mi s-a întâmplat, în egală măsură, să văd şi părinţi, rude, prieteni şi necunoscuţi care nu făceau nimic din tot ceea ce le cereau copilaşilor respectivi. Am făcut o listă cu acele lucruri obligatorii pentru copii, în viziunea adulţilor, dar peste care oamenii mari cam sar!

1.Să-şi ceară iertare

Un copil se joacă cu un alt copil, când deodată ceva se întâmplă şi se ajunge la o mică ceartă. Adultul apare imediat şi intervine, spunând-i unuia dinte copii „Cere-ţi iertare! Acum!”. Bineînţeles că iertarea asta nu poate fi spusă la comandă. Totul escaladează, iar neiertătorul este muştruluit pentru că e incapabil de asumare a greşelii, după care e îndepărtat subit de copilul numărul doi.

Sigur că e uman să ierţi şi să încerci să repari o suferinţă provocată. Dar cum să le cerem  copiilor să ierte, când prea puţini adulţi din ziua de azi mai fac acest lucru? De multe ori, la mijloc în lumea celor mari sunt orgolii şi poate chiar o îndârjire fără noimă, ce te lasă perplex. Ar fi bine dacă adulţii ar învăţa ei înşişi să-şi ceară iertare. Şi să şi facă asta, ca să poată fi exemplul cel mai uşor de urmat de cei mici. Mai ales când iertarea pare să fie unul dintre lucrurile obligatorii pentru copii.

2. Să mulţumească

Fiţi sinceri, nu-i aşa că cea mai auzită propoziţie din interacţiunea adult-copil, considerată unul din lucrurile obligatorii pentru copii, este aceasta?

-Cum spui?

Şi nu-i aşa că tot la categoria cea mai auzită replică a copilului se găseşte aceasta? Dublată de privirea plină de candoare specifică doar unui copil?

-Aaa?

Inutil să mai spun care e cea mai folosită explicaţie a adultului:

-Se spune mulţumesc! MULŢUMESC! Of, nu ştiu când o să înveţi şi tu să fii politicos! Ne scuzaţi, va rugăm, să ştiţi că eu îi spun de fiecare dată să spună mulţumesc, nu ştiu de ce nu se prinde cuvântul ăsta de el!

Ei bine, mulţumesc este unul dintre cuvintele mele preferate şi unul pe care chiar mi-e drag să-l spun. Aşa, cu toată inima. Dar nu ştiu cum se face că de cele mai multe ori tot ei, aceşti oameni mari care pândesc mulţumesc-urile oamenilor mici, nu rostesc în niciun fel de împrejurare cuvântul de recunoştinţă.

3. Să fie generoşi

Rar am văzut copii care să fie generoşi. Şi nu cred că e vreo problemă că nu sunt darnici. Chiar psihologii spun că nu e nimic neobişnuit ca un copil, mai ales cel de vârstă mică, să nu vrea să împartă ceva cu altcineva. Mai ales atunci când ceea ce trebuie să împartă este al lui, ţine la el şi nu simte nicio nevoie să îl dea mai departe. Să spunem că o jucărie dragă sau un ghiozdan, o bentiţă nostimă ori perechea mult iubită de role.

Ştiu că e greu de admis, dar adulţi care să împartă total dezinteresat sunt la fel de rari. Chiar eu cunosc vreo câteva persoane care sunt capabile să-i smulgă propriului copil păpuşa din mână să i-o dea şi altuia, dar care n-ar împărţi sub nicio formă alte lucruri banale, precum încărcătorul de la telefon, o curea sau chiar o bere.

4. Să ajute

„Să fii om, fata mea”, mi-a spus bunica, nu o dată. De la ea mai ştiu că ajutorul trebuie dat ori de câte ori e nevoie. Dar „ce-mi iese şi mie din povestea asta?” pare să planeze asupra multor părinţi, puşi faţă în faţă cu situaţii în care să-şi ofere ajutorul semenilor de lângă ei. Aşa că nu voi înţelege nicicând cum de tu nu vrei să fii om, dar te superi de numa-numa când copilul tău nu e aşa de săritor precum ţi-ar plăcea.

Poate că toate acestea sunt obligatorii pentru copii, dar şi pentru adulţi!

Dar vă rog să mă înţelegeţi, este esenţial că toate aceste lucruri de mai sus să fie făcute de copii. Este extraordinar de important că ei să conştientizeze atât ceea ce se întâmplă înainte de rosti acele cuvinte şi de faptele propriu-zise, cât şi semnificaţia lor. Iar ceea ce spun şi fac ei nu trebuie să fie mecanic. Că nu sunt un robot care are un soft prestabilit ce se activează la anumiţi stimuli. Şi pentru că tocmai asta e greu de înţeles, mai bine să ne concentrăm pe lucrul acesta şi pe comportamentele noastre, în loc să punem etichete, să mustrăm şi să ne ironizăm copiii.

Dacă ți s-a părut util acest articol despre acele lucruri obligatorii pentru copii, dă LIKE paginii noastre de Facebook. Acolo găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante!

Foto: Guliver

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa