5 pași pentru a hrăni inteligența emoțională a copilului

inteligenta-emotionala-totul-despre-mame

Doriți să creșteți un copil inteligent emoțional și vă întrebați de unde să începeți? Ați putea începe cu aceste cinci etape.

  1. Cunoașteți perspectiva copilului și empatizați.

Chiar dacă nu puteți „face nimic“ cu privire la supărările copilului, empatizați. Numai când sunt înțeleși, oamenii reușesc să se elibereze de emoții tulburătoare. În cazul în care supărarea copilului dumneavoastră pare disproporționată în raport cu situația, amintiți-vă că noi toți stocăm emoții și apoi ne permitem să le experimentăm odată ce vom găsi un refugiu sigur. Abia apoi suntem liberi să mergem mai departe.

Dacă empatizați, nu înseamnă sunteți de acord, ci că priviți, totodată, și din unghiul lui de vedere. Probabil că trebuie să facă ceea ce spuneți, dar are și el dreptul la propria perspectivă. Știm cu toții cât de bine ne simțim când ne este recunoscută poziția; dar într-un fel chiar ni se ușurează munca atunci când nu facem în felul nostru:

„Este greu pentru tine să te oprești din a te juca și să vii la cină, dar acum este ora mesei.“

„Ți-ai dori să mă ai numai pentru tine, nu-i așa?“

„Înțeleg, ești atât de dezamăgit că plouă.“

„Îți dorești să stai până mai târziu, cum fac copiii mari, știu.“

„Știu, ești nervos că ți s-a dărâmat turnul!“

De ce încurajează acest lucru inteligența emoțională:

  • Senzația de a fi înțeles declanșează biochimicale liniștitoare; acea cărare neuronală pe care i-o consolidați de fiecare dată când se simte alinat. Aceaste este și ceea ce va folosi și el pentru a se calma odată ce înaintează în vârstă.
  • Copiii dezvoltă empatia experimentând-o din partea altora.
  • Vă ajutați copilul să reflecteze asupra experienței sale și a ceea ce îi declanșează sentimentele. Pentru cei mici, doar știind că există un nume pentru ceea ce simt, este un instrument timpuriu în procesul de a învăța cum să-și gestioneze emoțiile care îi inundă.
  1. Permiteți-le să se exprime.

Cei mici nu pot face diferența între emoțiile lor și „sinele“ lor. Acceptați emoțiile copilului, mai degrabă decât negarea sau minimizarea acestora, care ar oferi copiilor mesajul că unele sentimente sunt rușinoase sau inacceptabile.

Arătându-vă dezaprobatori față de frica sau furia lui, nu îl veți opri să aibă astfel de sentimente, dar l-ați putea forța să și le reprime. Din păcate, sentimentele reprimate nu se estompează, cum se întâmplă în cazul sentimentelor care au fost exprimate în mod liber. Sunt blocate și caută o cale de ieșire. Pentru că nu se află sub control conștient, ele izbucnesc neregulat și atunci copilul își bruschează sora, are coșmaruri, sau dezvoltă un tic nervos.

În schimb, învățați-i că întreaga gamă de sentimente este de înțeles și ele fac parte din ființa umană, chiar dacă, în același timp, unele acțiuni trebuie limitate.

„Ești atât de supărat că fratele tău ți-a rupt jucăria! Înțeleg și nu este niciodată bine să lovești, nici măcar atunci când ești foarte supărat. Spune-i fratelui tău în cuvinte cum te simți.“

„Pari îngrijorat pentru expediția de astăzi. Și eu obișnuiam să fiu stresat când aveam expediții, la grădiniță. Vrei să-mi vorbești despre asta?“

„Ești atât de frustrat! Nimic nu pare să funcționeze pentru tine în dimineața asta… Mă întreb dacă nu cumva trebuie doar să plângi? Toată lumea trebuie să plângă, uneori. Vino, ghemuiește-te cu tati și poți să plângi cât de mult vrei tu.“

De ce încurajează acest lucru inteligența emoțională:

  • Acceptarea dumneavoastră ajută copilul să-și accepte propriile emoții, asta fiind ceea ce ne permite și nouă să ne rezolvăm sentimentele și să trecem mai departe, iar astfel copilul este mai în măsură să-și regleze propriile emoții.
  • Acceptarea îl învață pe copil că viața sa emoțională nu este periculoasă, nu este rușinoasă și că, de fapt, este universală și ușor de gestionat. Copilul află că el nu este singur. El învață că, chiar și cele mai puțin plăcute părți ale lui sunt acceptabile, ceea ce înseamnă că el este totalmente și în întregime ok, exact așa cum este el.
  1. Fiți atent la sentimentele copilului.

De multe ori, copilul are nevoie doar de șansa de a se simți auzit în timp ce acesta își exprimă sentimentele. Chiar dacă are șase luni sau șaisprezece ani, el are nevoie să-i ascultați sentimentele pe care și le exprimă. Odată ce simte și exprimă ceea ce trăiește, va trece peste ele și-și va vedea în continuare de viața de zi cu zi. De fapt, veți fi uimit de cât de afectuos și cooperant va fi el odată ce are șansa de a vă arăta cum se simte. Dar, ca el să se simtă în siguranță să dea voie acelor sentimente să iasă la suprafață, are nevoie să știe că sunteți pe deplin prezent și dispus să-l ascultați. Având convingerea că sunt în siguranță, copiii au o capacitate uimitoare de a se curăța și debarasa de sentimente, lăsându-i relaxați și cooperanți. Care este treaba dumneavoastră? Să respirați, să fiți în preajmă si să rezistați tentatiei de a face aceste sentimente supărătoare să dispară. Copilul știe instinctiv cum să se vindece.

„Pari atât de nefericit în momentul acesta. Toată lumea se mai supără uneori… Sunt chiar aici. Povestește-mi ce te supără.”

„Ești atât de trist și supărat încât vrei doar să țipi, să urli și să plângi. Toată lumea se simte așa, uneori. Sunt aici să te ascult și să văd toate sentimentele acestea puternice. Poți să-mi arăți cât de supărat și trist ești.”

„Ești atât de supărat încât țipi la mine să plec. O să stau un pic mai departe. Dar aceste sentimente te rănesc și te sperie, și nu te voi lăsa singur cu aceste sentimente supărătoare. Sunt chiar aici și ești în siguranță. Poți fi oricât de trist și supărat vrei tu să fii și când ești gata, eu sunt aici să te îmbrățișez.“

De ce încurajează acest lucru inteligența emoțională:

Natura emoțiilor umane sănătoase este de a circula prin noi, să ne inunde și apoi să treacă. Când ne ferim de ele sau ni le reprimăm, emoțiile rămân mai degrabă blocate în interiorul nostru, în loc să găsim o cale de a le exprima într-un mod sănătos. Dar copiii sunt îngroziți de emoțiile lor puternice care îi copleșesc, așa că încearcă să se ferească de ele până când se simt suficient de siguri pentru a le experimenta. Deoarece emoțiile sunt stocate în organism, crizele de furie sunt o cale naturală de a ajuta copiii mici să se răcorească. Când ne ajutăm copiii să se simtă în siguranță pentru a-și exprima emoțiile, nu le vindecăm doar psihicul și corpul lor, ci îi ajutăm să aibă încredere în propriul lor proces emoțional, astfel încât să-și poată gestiona propriile emoții pe măsură ce cresc mai mari, fără accese de furie sau de represiune.

  1. Învățați-i despre rezolvarea problemelor.

Emoțiile sunt mesaje, nu noroi în care să se tăvălească. Învățați-vă copilul să respire când trece prin stări, să le simtă, să le tolereze fără a fi nevoie să acționeze asupra lor și, odată ce acestea nu se mai află sub presiunea unei emoții puternice, să rezolve problema și să acționeze, dacă este necesar.

De cele mai multe ori, odată ce copiii (și adulții) simt că emoțiile lor sunt înțelese și acceptate, sentimentele își pierd greutatea și să încep să se disipeze. Acest lucru lasă o portiță deschisă pentru rezolvarea problemelor. Uneori, copiii pot face acest lucru singuri. Alteori, ei au nevoie de ajutorul dumneavoastră să se gândească. E bine să rezistați tentației de a vă grăbi să vă ocupați de problemă în locul lor, cu excepția cazului în care v-o cer ei în mod explicit, deoarece asta le transmite mesajul că nu aveți încredere în capacitatea lor de a se descurca singuri.

„Ești atât de dezamăgit de faptul că prietena ta nu poate veni pentru că e bolnavă. Într-adevăr, ai așteptat cu nerăbdare să te joci cu ea. Când te vei simți pregătit, ne putem gândi la idei noi de a face altceva distractiv.“

„Ești destul de frustrat că Sam nu te lasă și pe tine. Uneori simți că nu mai vrei să te joci cu el. Dar, în același timp, îți place foarte mult să te joci cu el. Mă întreb ce i-ai putea spune lui Sam, astfel încât să poată auzi cum te simți?“

De ce încurajează acest lucru inteligența emoțională:

Copiii trebuie să-și exprime sentimentele, dar ei trebuie și să știe cum să schimbe treptele de viteză pentru a găsi soluții constructive la probleme. Aceasta necesită practică și modelare din partea noastră.

Cercetările arată că a empatiza pur și simplu cu copiii noștri este insuficient pentru a îi învăța să-și gestioneze sentimentele proprii, pentru că ei încă se mai simt la mila emoțiilor lor. Învățându-i pe copii să-și respecte sentimentele,  îi facem mai puternici.

Toți copiii au nevoie de antrenament pentru a învăța să-și exprime nevoile fără a ataca alte persoane.

  1. Jucați-vă.

Când observați un model negativ în curs de dezvoltare la copil, înseamnă că are unele sentimente puternice cărora nu știe cum să le facă față și atunci acționați cu cel mai bun medicament: joaca.

De exemplu, probabil copilașul dumneavoastră în vârstă de patru ani o vrea întotdeauna pe mami. În loc să o luați la modul personal, ajutați-l să treacă prin sentimentele sale cu privire la cât de mult o preferă el pe mamă, jucând un joc în care bietul tată „încearcă“ bâlbâit, fără succes, să-l țină departe de ea. Tata se interpune între mamă și fiu și rage „Nu te voi lăsa să ajungi la mama… Hey, tocmai ai fugit în jurul meu!… M-ai împins!… Ești prea puternic!… Dar de data aceasta nu vei trece de mine!“

Copilașul dumneavoastră în vârstă de patru ani va chicoti și se va lăuda și va obține șansa de a dovedi că o poate avea ÎNTOTDEAUNA pe mama lui. El se va elibera, de asemenea, de toate acele griji înfrânate care îl făceau să o ceară pe mămica lui.

De ce încurajează acest lucru inteligența emoțională:

Toți copiii experimentează, zi de zi, sentimente puternice. De multe ori, se simt lipsiți de putere și dați la o parte, furioși, triști, speriați, sau geloși. Copiii sănătoși emoțional procesează aceste sentimente prin joacă, acesta fiind modul în care învață cei mici, din toate speciile. Ajutându-vă copilul să-și „joace“ conflictele interioare majore, îl lasă să și le rezolve, astfel încât el poate trece la următoarea provocare de dezvoltare corespunzătoare vârstei.

Copilul dumneavoastră nu poate transpune conflictele sale emoționale adânci în cuvinte; este greu chiar și pentru majoritatea adulților să facă asta. Dar el le poate exprima prin joacă, în mod simbolic și le poate rezolva fără a fi nevoie măcar să vorbească despre ele.

Râsul eliberează hormonii de stres la fel de bine ca și lacrimile – și este mult mai distractiv.

Traducere în limba română de Mara Bogdana Marina. Articolul original AICI.

Intră în conversație