Cum îi ajutăm pe copii să se împace cu ideea că începe școala
“Începe școala, te bucuri?” Mi se pare o întrebare de-a dreptul stupidă. Și totuși, la început de septembrie începem să o auzim tot mai des pe stradă, în parc, la bunici. Văd fața lui fiu-miu: cade brusc, i se schimbă expresia și mormăie ceva. Nu, nu se bucură că începe școala. E pur și simplu stresat de idee.
Și blocajul ăsta se vede pe fețele celor mai mulți copii. Serios vorbind, cum ai putea să te bucuri că se termină vacanța, în care ai făcut ce ți-ai dorit, în ritmul tău, te-ai jucat, ai explorat, ai călătorit?
Întrebarea reală este: “Ai emoții că începe școala?”
Cum îi ajutăm pe copii să treacă peste emoțiile de mijloc de septembrie
Cei mai vulnerabili sunt copiii care încep clasa 0. „Ce e la școală?” „Voi avea prieteni?” „Ce se face la școală?” Mi-o amintesc și acum pe învățătoarea mea. Am iubit-o de-a dreptul. Îi țin minte pielea, cu un fel de pistrui, ochii verzi-căprui, felul în care îmi ținea mâna cu mâna ei ca să mă învețe să scriu cu stiloul. Pentru mine, a fost frumos în clasa I. Când copilul meu a început clasa 0, i-am povestit tot ce-mi aminteam de la școala mea. Am încercat să îl molipsesc cu entuziasmul meu. În mare parte, țin minte că mi-a ieșit. Însă nu au dispărut stresul și teama de necunoscut.
A fost de folos să știe că va fi în școală cu unii dintre foștii colegi de grădiniță. Și să ne jucăm de-a școala cu mașinile. Însă știam amândoi că emoția plutește în aer, densă și aducătoare de fluturi în stomac.
Iată 5 pași care ne ajută să îmblânzim începutul școlii:
1. Discutați despre viitorii lui prieteni
Cum nu puteam garanta că va nimeri în clasă cu prietenii de la grădiniță, am început să discutăm despre cum să-ți faci prieteni noi. L-am încurajat în sensul ăsta la locul de joacă sau în vacanțe. I-am explicat cât e de bine și de important să cunoști copii noi, să descoperi ce le place și ce jocuri te poți juca împreună cu ei. L-am pregătit pentru varianta în care în clasa lui, singura din an păstorită de un învățător, nu vor fi prietenii lui vechi. Și, în mare măsură, așa a fost. Cei mai mulți dintre cunoscuții noștri au preferat să meargă pe mâna învățătoarelor, așa că a fost de bun augur să discutăm despre prietenii noi. Ei sunt cei mai importanți la școală. Mult mai importanți decât ce învață copiii. Ei te ajută să te adaptezi, să te integrezi, să nu te simți copleșit.
2. Explică-i ce va învăța la școală
Una dintre temerile copiilor este că nu vor ști ce să facă, cum să se descurce. Nu i-am spus că vor exista note, calificative. În schimb, ne-am uitat împreună peste bețișoarele și adunările de clasa 0, am făcut desene și l-am asigurat că materia nu este grea. Am cumpărat jocuri de mate pe tabletă, unele care să îl convingă că este capabil să facă față cu brio. Inițiativa asta nu mi-a aparținut. Sunt de părere că la șase ani, copiii ar trebui lăsați să fie copii. Nu a fost un proces de învățare ca să fie la înălțime, ci unul de care a avut nevoie pentru a se convinge că va fi OK. Și învățătorul ales de noi s-a descurcat admirabil în clasa 0. Nu a forțat nota, ci a lăsat copiii să se adapteze la ideea de școală, motiv pentru care i-am fost recunoscătoare.
3. Faceți împreună cumpărăturile pentru școală
Lasă-l pe copil să aleagă ghiozdanul, penarul, creioanele, pantofii pentru școală. Implică-l în cumpărături și dă-i drept de decizie și de veto. În felul acesta simplu, îi permiți să se simtă în control, măcar un pic. Tot acel necunoscut devine mai maleabil și pare mai blând când știi că tu ți-ai ales singur lucrurile pe care le vei folosi.
4. Pregăți-vă împreună pentru un nou început
În săptămână de dinainte de ziua cea mare, faceți împreună ordine în cameră. Alegeți ce rămâne, ce se dăruiește, ce se aruncă. Din nou, lasă-l pe copil să ia decizii și respectă-le. Se va simți mare, important și capabil să gestioneze propriile hotărâri. Noi am pus pe perete un cuier nou pentru ghiozdan. Nu știu de ce, dar acel cuier a fost cumva cireașa de pe tort și l-a făcut pe băiatul meu să simtă că începe să se adapteze cu ideea de școală. Poate și pentru că era singurul cuier din casă la care ajungea fără să se cațere pe înălțător. 🙂
5. Faceți plimbări până la școală
Faceți câteva ture la școală. Chiar dacă nu poți intra în clădire, permite-i să vadă curtea, să se orienteze în spațiu, să înțeleagă unde e școala față de fosta lui grădiniță sau față de casă. Povestește-i cum veți veni împreună în prima zi de școală și unde îl vei aștepta la finalul orelor. E o frază-cheie. Care îl ajută să înțeleagă că școala e doar o parte a vieții lui. Restul rămâne la fel.
Citește și ”Mitul temei pentru acasă”, de Alfie Kohn! Într-un sistem de învățământ în care aproape toate practicile au un discret parfum de absurd, lectura acestei cărți e un exercițiu de gândire critică aproape revoluționar. Detalii AICI.
