9 idei şi strategii atunci când copilul nu te ascultă

cand-copilul-nu-te-asculta-totul-despre-mam

Top 9 idei și strategii pentru a te face auzită atunci când copilul nu te ascultă, ba chiar pare să nu te audă

Ți se întâmplă și ție să te întrebi dacă vocea ta e cumva prea joasă când vorbești cu copilul? Sau dacă are probleme de auz, în special când îi spui a cincea oară să se spele pe dinți? 

Am realizat un top al celor mai bune strategii de folosit atunci când vrei să te faci auzită și cei mici fac, neaoș spus, ureche șută!

Vino la întâlnirea cu dr. Laura Markham, din 13 mai 2017, și află cum poți deveni părintele blând de care copilul tău are nevoie sau cum îți poți ajuta copilul să devină un adult inteligent emoțional. Detalii AICI.

1. Spune clar ce e de făcut

Cum e de obicei: 

Când copilul meu intră încălțat pe covoare, încep un fel de polologhie care a ajuns să mă plictisească și pe mine. “Puiule, tu nu vezi că ești plin de noroi pe adidași și calci pe covoare? Știi cât de greu se curăță? Crezi că asta am chef să fac acuma? Să dau cu peria pe covoare când ție ți-ar fi foarte simplu să ții minte odată pentru totdeauna să te descalți la intrare?!”

Cum e eficient:

I-am pierdut atenția încă de pe la a doua frază, iar când ajung la partea cu descălțatul e evident că deja se gândește la cu totul și cu totul altceva.

Strategia câștigătoare e să spui direct și simplu: “Descălțarea!” Acțiunea în sine este cea importantă acum și ori de câte ori ai nevoie să facă ceva anume. Restul sunt detalii pe care oricum deja le știe.

2.  Vorbește mai puțin

Cum e de obicei:

S-a răcorit afară și ar trebui un hanorac peste tricou? Perfect! “Uite ce frig s-a făcut afară azi, ce bine se simte răcoarea după caniculă, nu-i așa? Ia-ți, te rog, un hanorac pe tine pentru că știi că e frig și nu poți ieși la joacă doar în tricou” Inevitabil, încep negocierile, verificatul temperaturii pe balcon, luăm și un rucsac să punem hanoracul dacă totuși nu e atât de frig. Nervii mei încep să se întindă, stăm deja de cinci minute să decidem soarta bluzei când puteam deja să fim jos și hanoracul ăla nu se lipește, oricum, de piele, așa că poate fi dat jos.

Cum e eficient:

“Hanoracul!” Atât. Funcționează magic. Fără explicații suplimentare, fără negocieri acum. Dacă e cald, îl dai jos. Dacă e frig, îl ții pe tine.

3. Începe cu “după ce…”

Cum e de obicei:

De cele mai multe ori, avem tendința să începem frazele adresate copiilor (când așteptăm ceva de la ei) cu condiționarea lor. “Dacă te speli pe dinți, putem să ne băgăm în pat să-ți citesc o poveste”. Sună ca o promisiune, însă în mintea copiilor se naște imediat frustrarea. “Dacă NU mă spăl pe dinți, nu mi se citește povestea”.

Cum e eficient:

Începe frazele cu “după ce”. “După ce te speli pe dinți, îți citesc o poveste”. Nu mai este o amenințare, ci un anunț, îi dai de știre că aștepți ca el să termine ce are de făcut pentru a putea merge mai departe cu programul zilei. De cele mai multe ori, va funcționa.

4. Spune DA în loc de NU

Cum e de obicei:

Știi și tu scenariul, probabil. “Pot să ies la joacă?” “Nu! Ți-am spus să termini temele și abia apoi ieși. N-ai făcut decât jumătate din exerciții…” Inevitabil, la el încep rugămințile, la mine frustrarea și scandalul e la un pas.

Cum e eficient:

“Da! Sigur că poți ieși imediat cum termini temele. Ai făcut deja jumătate din exerciții!”

6 idei care vă ajută să aveți o comunicare mai bună în viața de zi cu zi și care pregătesc urechile copilului pentru momentele în care ai ceva să îi spui

5. Validează-i eforturile!

Când te ascultă cu adevărat, arată-i că apreciezi efortul. De exemplu, când fiul meu ajută la curățenie în casă, îi mulțumesc și îi arăt apreciere pentru tot ce a făcut. Muncim cot la cot, fiecare face după puterile lui, însă facem împreună și asta e cel mai important. Când terminăm treaba, îi spun că mai avem două porții secrete de înghețată pe care le merităm amândoi și pe care le putem mânca pe canapea, la televizor, având în vedere că am pus umărul amândoi la curățenie.

6. Nu țipa și amintește-ți că violența nu e niciodată soluția!

Copiii au talentul să ne întindă răbdarea până când se mai întâmplă să și pocnească. Violența fizică îmi repugnă și reușesc să mă țin departe de ea. Mi s-a întâmplat ca atunci când avea fiul meu aproximativ 4 ani să îi dau o palmă la fund. Nu am rezolvat nimic. M-am simțit vinovată imediat, am regretat ieșirea, copilul s-a blocat și apoi a transformat plânsul iritant, de oboseală într-unul real. De atunci m-am lecuit. Însă de țipat, mai țip și acum. Când chiar simt că am epuizat toate celelalte resurse. Și dacă obțin rezultate pe termen scurt, nu înseamnă că se aplică și pe termen lung. Cu alte cuvinte, nu fac decât să îmi ofer mie o pauză și să amân soluția reală. La țipat ajungem când el are o zi proastă și, eventual, se combină cu o zi a mea proastă. După țipat, nimeni nu se simte mai bine.

În schimb, am observat că e mult mai eficient să fac două căni de ciocolată caldă și să stăm de vorbă. Să ne spunem ce avem pe suflet cu adevărat, să îi mărturisesc că am o zi grea și că îmi dau silința să mă calmez. Când recunoaște în mine propriile lui sentimente, se deschide mai mult și reușește să spună ce îl supără cu adevărat.

7. Nu îl vei convinge să te asculte cu amenințări exagerate!

La nervi, avem cu toții tendința să dramatizăm lucrurile. Îmi amintesc că era în preajma Paștelui, eu găteam de zor, soțul meu aspira casa, abia așteptam să terminăm. În cuptor se umfla în pene un sufleu și nu aveam voie să deschidem cuptorul sub nicio formă ca să nu se dezumfle opera culinară. După ce am spus tuturor că n-au voie nici cu gândul să gândească deschiderea ușii, evident că l-am găsit pe copil cu ușa cuptorului deschisă privind fascinat cum se turtește sufleul. Pe moment, mi-a venit să-i interzic orice device electronic pe viață. Cu executare. După două ore, deja mă calmasem, treaba era cam gata și am realizat că nu era sfârșitul lumii.

M-am felicitat pentru stoicism și pentru că am ales doar să-l trimit în camera lui să facă ordine la jucării, fără să îl amenință că nu va mai atinge niciodată tableta. Acum mi-era clar că oricum nu m-aș fi ținut de cuvânt.

8. Menține contactul vizual

Suntem mult mai mari, fizic, decât copiii noștri. Ca să ne audă și asculte cu adevărat, trebuie să ne privească în ochi. Dar când stau în picioare, fără să-și dea capul pe spate, ne privesc în buric. Pur și simplu acolo ajunge privirea lor de copii. Imagineazaă-ți cum e să trăiești într-o lume în care trebuie mereu să privești în sus ca să vezi ochii cuiva. Ori de câte ori am nevoie să mă conectez cu copilul meu, fie stăm jos amândoi, fie mă aplec spre el ca să avem ochii la același nivel. Asta îl liniștește și îl face mult mai receptiv la ceea ce am de spus.

9. Citește printre rânduri

Am observat două tipare care duc la un comportament ciudat din partea copiilor.

Unul e declanșat de prea mult timp petrecut pe electronice, fie că e televizor sau tabletă sau vreun joc de consolă. E simplu de înțeles de ce e greu pentru orice ființă umană să se reconecteze cu lumea reală. În cea virtuală, totul de rezumă la comenzi și provocări. Apeși un buton și știi ce se va întâmpla, nu îți place ceva, poți oricând opri jocul. În viața reală, interacționezi, negociezi, cedezi și accepți că lucrurile nu merg întotdeauna așa cum vrei tu. Perioadele de pauză de la tentațiile virtuale parcă transformă copiii și le dau o bucurie reală. De aceea am instaurat zile fără electronice la noi în casă. Vorbim mai mult, dezbatem și ne reconectăm. Secretul stă în a nu le prezenta drept pedepse, ci drept momente frumoase, pe care ni le facem unii altora cadou.

Al doilea tipar care creează un comportament neplăcut la copil este când simte că nu petreci destul timp cu el și doar cu el. În loc să las lucrurile să escaladeze, ieșim la o plimbare împreună – fără alți copii, fără bicicletă, pur și simplu o plimbare în doi ca să putem vorbi vrute și nevrute. Îi acord toată atenția mea și ascult tot ce are de povestit. Culmea este că abia atunci începe să mă asculte și el cu adevărat!

DISTRIBUIȚI
Ruxandra Rusan
Sunt Ruxandra Rusan, jurnalist si mamica. Zilnic, sunt in direct la radio Itsy Bitsy, unde am intalnire cu parintii cei mai simpatici. In rest, ma pregatesc sufleteste sa dau nas…

Citește mai multe despre autor

Intră în conversație