Când ar trebui să ne punem întrebări, care sunt principalele semne care ar putea trăda consumul de droguri?
Părinţii pot recunoaşte semne ale consumului de droguri la adolescenţi observând mai multe dintre elementele următoare(dar atenţie, asociind, punând cap la cap, pentru că, luate separat, acestea pot însemna altceva):
Semnele fizice ale abuzului de substanţe (acute, dramatice ca manifestare, şi care apar ca urmare a sevrajului, efect al lipsei acute de substanţă): pierderea controlului, agitaţie, absenţa sensibilităţii dureroase, agitaţie crescută, paloare, convulsii, vărsături, frisoane, transpiraţie accentuată, spasme musculare, palpitaţii, creşterea tensiunii arteriale şi a frecvenţei pulsului.
Modificări comportamentale (schimbări bruşte în relaţiile cu familia, adolescentul devine secretos, închis, ostil, necooperant, neobişnuit de tăcut, poate fi hiperactiv, agitat , agresiv sau dimpotrivă, retras, stă în cameră închis, nu vrea să facă nimic, întârzie sau lipseşte de acasă fără a putea oferi explicaţii plauzibile, sau oferă scuze şi explicaţii fără sfârşit, confuzie în idei, poate vorbi incoerent şi fără să se oprească). Stări paranoide (adolescentul crede că cei din jur, familia, anturajul, vor să-i facă rău) din cauza cărora poate încerca să le facă rău celorlaţi sau sieşi.
Schimbări bruşte în performanţele şcolare ale elevului (note proaste), absenţe repetate, nemotivate.
Aspect fizic exterior (murdar, neîngrijit, cearcăne, paloare sau roşu neobişnuit în obraz, arsură sau urme de funingine, negreală pe degete sau buze, urme de înţepături pe braţe, antebraţe etc.)
Modificări ale apetitului (scade nevoia de a mânca) și ale nevoii de somn (perioade în care doarme foarte puţin, sau, dimpotrivă, doarme foarte mult, sau perioade în care aceste secvenţe alternează).
Obiecte, lucruri, resturi neobişnuite care apar în camera adolescentului (urme de praf a cărui provenienţă părintele nu o poate recunoaşte, pliculeţe, chiştoace, pipe artizanale, tuburi de plastic topite, folii de aluminiu, foiţe de ţigară), mirosuri (de fum, mirosul puternic de cuişoare), râşniţă de cafea sau piuliţă (pentru a zdrobi şi mixa diverse amestecuri), plicuri cu sare de lămâie (pentru a stabiliza amestecul de heroină injectabilă).
Toate aceste manifestări şi durata lor pot varia în funcţie de tipul de drog folosit, fiecare având anumite efecte şi o durată de acţiune şi de eliminare din organism.
În clasa a noua, în primul trimestru, am fost corijent la cinci materii, iar la două aveam media neîncheiată. Nu aveam cum să apar așa acasă, așa că mi-am falsificat carnetul de note. Ca să nu bată la ochi, mi-am pus și o medie de 8. Ai mei au strâmbat din nas văzând media de 8, însă peste câteva zile s-a întâmplat ceva, au simțit ei ceva, au avut probabil o presimțire, pentru că s-au dus la școală să verifice. Atunci au aflat tot, inclusiv că luam droguri împreună cu alți colegi.
Bineînțeles că n-am recunoscut niciodată în fața lor că iau droguri. Nu cred că o altă abordare m-ar fi făcut să recunosc, însă modul în care m-au acuzat în mod cert n-a ajutat deloc. Dar nici dacă ar fi încercat să se apropie de mine, să îmi înțeleagă motivele sau să își recunoască propriile greșeli nu aș fi recunoscut. Și nici nu m-aș fi oprit, oricum s-ar fi purtat.
Cum îi putem ajuta pe copiii noștri în această situație? Cum îi abordăm, cui cerem ajutorul?
În primul rând, părinții ar trebui să se concentreze și să încerce să se liniștească, să se calmeze, înainte de a lua orice altă măsură. De obicei, cand află această veste, părinţii trec printr-un şoc, se înfurie, nu le vine să creadă, nu acceptă că așa ceva se poate întâmpla copilului lor. Într-o astfel de situaţie este important să acţionezi, să faci lucruri concrete. Ce trebuie să faci ?
1. Vorbeşte cu adolescentul tău: spune-i că ești îngrijorat și că vei stabili, pentru binele lui, câteva reguli și restricții, apoi fii ferm și asigură-te că acestea sunt puse în aplicare. Este foarte importantă empatia, comunicarea și stăpânirea de sine, pentru că acest pas se poate transforma foarte ușor într-un război tacit sau deschis, copilul se poate închide și ascunde mai mult, iar relația dintre părinți și copil se poate deteriora iremediabil.
2. Apelează la un ajutor specializat: în situaţiile de criză, părinţii pot accesa reţeaua publică de asistenţă medicală primară, Secţia de Toxicologie a Spitalului „Alexandru Obregia”, fiind prima opţiune, ulterior putand fi accesate serviciile de tip rezidenţial, de tip „Comunitate terapeutică pentru toxicodependenţi”. În această arie sunt disponibile si serviciile de tip privat.
De asemenea, părinţii pot accesa materiale de informare si resurse, mai multe organizatii non-guvernamentale oferind servicii în acest domeniu.
3. Pune-te în legătură cu părinţii adolescenţilor care au aceeaşi problemă, nu trebuie să treci singur prin asta. Părinţii au nevoie de informaţii (tipuri, efectele substanţelor etc.) şi de suport, sprijin pentru a înfrunta o problemă atât de complexă şi cu consecinţe care nu-l afectează doar pe adolescent, ci afectează întregul sistem familial, punându-l la încercare.
Articol realizat cu sprijinul lui Andrei Chișcu, psiholog.
Mărturia aparține unui om foarte apropiat mie, care a încercat timp de cinci ani aproape toate tipurile de droguri, de la marijuana la heroină și care la un moment dat a renunțat pentru totdeauna, din proprie inițiativă, la ele.
