Alt copil e agresiv cu al meu. Ce fac?

Andreea Popa

Cum gestionezi situaţia atunci când un alt copil e agresiv cu al tău

Am citit multe despre cum să gestionezi agresiunea copilului tău faţă de alţii. Deci ştiu că este o etapă normală în dezvoltarea lor, că sunt prea mici pentru a-şi ţine în frâu sentimentele, pentru a-și stăpâni impulsurile. Ştiu, cel puţin în linii mari, cum aş reacţiona dacă al meu ar lovi un alt copil. Doar că al meu nu loveşte, nu împinge, nu bruschează. Aşa e el, nu cred că e meritul meu. Meritul meu este, probabil, că mă abţin să nu sar la celălalt copil, deşi recunosc cu ruşine că deseori îmi vine.

Şi atunci, ce facem când copilul nostru este agresat de altul? Pentru că, inevitabil, se va întâmpla şi asta, atunci când vor dori amândoi pe acelaşi tobogan, când vor dori aceeaşi lopăţică, când vor ochi acelaşi con de brad.

Intervii sau nu?

Există două teorii. Una spune că este mai bine să nu intervii, pentru ca cel mic să înveţe să se apere, să facă singur faţă unei asemenea situaţii. Dar eu cred că acest lucru se aplică, poate, copiilor mai mari. În cazul celor foarte mici, sub 4-5 ani, nu mi se pare eficient să le spui: „Asta e, viaţa e grea, descurcă-te, apără-te singur”. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare şi cu siguranţă că, la un moment dat, va ştii să gestioneze şi singur astfel de situaţii. Dar dacă izbucneşte în plâns sau se întristează, este clar că încă nu a venit acel moment. Şi atunci, eu cred că este mai bine să intervii. Să-l asiguri că este în siguranţă alături de tine. Şi să denumeşti clar sentimentele celuilalt copil: „Se pare că X este nervos/supărat că nu-i dai lopăţica şi de aceea a reacţionat aşa. Dar nu-ţi face probleme, toată lumea este în siguranţă şi voi avea grijă să nu te mai lovească”.

Nu sări la celălalt copil

Nu-l certa pe copilul agresiv. Probabil că şi el este deja copleşit de sentimentele negative pe care nu ştie cum să le exprime altfel. Cel mai bine este să vorbeşti calm cu el, să-i spui că îi înţelegi supărarea, dar că lopăţica este acum la copilul tău şi că el o va primi puţin mai târziu. De obicei, un ton blând îi va linişti pe ambii copii şi nici unul nu se va mai simţi ameninţat.

În cazul în care vezi că, în continuare, celălalt copil nu se lasă şi că încearcă să îl lovească din nou pe al tău, bagă-te între ei şi fii categorică: “Nu te voi lăsa să-l loveşti. Ştiu că îţi doreşti foarte tare lopăţica, dar acum este la copilul meu”. Spune-o pe un ton ferm, dar fără să ridici vocea.

Ajută-l pe copilul tău să spună “NU”

Pentru ca mai târziu să poată gestiona singur situaţii de acest fel, este important pentru cel mic să aibă un exemplu. Încurajează-l să spună ceea ce simte, ceea ce vrea să facă şi ceea ce nu vrea. “Nu-mi place, nu mă împinge, îţi voi da lopăţica mai târziu” sunt doar câteva exemple. Sau, dacă este încă prea mic, spune-o tu în locul lui.

Un alt lucru care mi se pare important este să nu-i cauţi diverse scuze copilului agresiv. “E mai mic decât tine”, “Te-a lovit din greşeală (deşi este clar că a fost intenţionat)” sau “Lasă, că nu te-a lovit aşa tare”. Fii alături de copilul tău, chiar dacă ţi se pare că reacţia lui este una exagerată. Nu este exagerată, este exact ceea ce simte el în acel moment.

Jucaţi-vă şi cu celălalt copil

Eu am făcut mult timp greşeala aceasta. Interveneam atunci când copilul meu era bruscat iar apoi, când apele se linişteau, mă jucam doar cu al meu şi îl ignoram intenţionat pe cel agresiv. Lucru care doar îl frustra şi mai mult pe celălalt copil, deci şansele de a lovi din nou creşteau. Dacă, în schimb, te joci cu amândoi copiii, le poţi arăta cum să coopereze, cum să inventeze un joc împreună, fără nervi şi fără frustrare.

Nu te certa cu celălalt părinte

Pe moment, este posibil să vrei să faci exact acest lucru. Dar respiră puţin şi gândeşte-te. De cele mai multe ori, agresivitatea copilului nu are legătură cu faptul că celălalt este sau nu un părinte bun. Aşa cum spuneam, este vorba despre gestionarea emoţiilor, lucru la care cei mici încă nu se pricep. În plus, dacă tu începi să te cerţi cu celălalt părinte, dai un exemplu prost ambilor copii. În schimb, roagă-l frumos să intervină, în cazul în care nu a făcut-o deja. Explică-i situaţia şi spune-i că lopăţica este a copilului tău şi că, cel puţin deocamdată, nu vrea să o dea altcuiva. Dacă tu vorbeşti pe un ton împăciuitor, cel mai probabil că şi celălalt părinte va avea aceeaşi atitudine, chiar dacă are altă părere despre împărţitul jucăriilor.

Faceţi un joc despre ceea ce s-a întâmplat

Este deseori înspăimântător pentru cel mic să se simtă atât de vulnerabil în faţa altui copil. Al meu, de exemplu, încă îmi povesteşte din când în când despre băieţelul care a dat cu piciorul în el, la locul de joacă, deşi a trecut mai bine de-o lună de atunci. Aşa că am început să inventăm jocuri despre acest lucru. De exemplu, el mă loveşte (uşor) cu piciorul iar eu cad teatral pe spate. Sau încerc eu să-l lovesc, dar mă tot împiedic şi nu reuşesc nicicum să-l prind. Iar el râde în hohote şi, cumva, simt că mai dispare câte puţin din teamă, de fiecare dată.

Şi nu, nu a început să lovească la rândul lui alţi copii. Ştie că e doar un joc între noi doi, un joc care-l ajută să simtă că deţine controlul şi să treacă peste supărare.

O altă variantă este să vă jucaţi cu două animăluţe de pluş care se îmbrâncesc una pe cealalată. Sau orice alt joc care ştii că îl va face pe copilul tău să râdă şi care tratează cumva tema puterii şi a controlului.

Şi să nu te sperii dacă, uneori, deşi pare să se distreze de minune, toată joaca se termină în hohote de plâns. Înseamnă că ai pus degetul pe rană şi acesta este modul în care preferă copilul tău, pe moment, să se descarce. Fii alături de el şi asigură-l că îi înţelegi supărarea.

 

Tu cum reacţionezi atunci când copilul tău este bruscat la locul de joacă? Crezi că lovitul înapoi este o soluţie atunci când vine vorba despre autoapărare sau nu? Un articol despre agresivitatea băieților puteți citi aici.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa