Ce nu știai despre anorexie

Cu ani în urmă, în adolescenţă, aveam o prietenă foarte bună care suferea de anorexie. Din păcate, pe vremea aceea nu ştiam că tot ritualul ei de măsurare zilnică a greutăţii, faptul că preferă să mănânce doar o feliuţă de pâine prăjită o zi întreagă sau panica ce o cuprindea după fiecare masă văzând că „a făcut burtă” însemnau mult mai mult decât o simplă „fiţă” a unei fete de şaisprezece ani, preocupată de aspectul fizic.

Statisticile la nivel mondial sunt foarte îngrijorătoare: anorexia în diferite grade este a treia cea mai comună boala cronică ce afectează adolescenţii iar 20% dintre cei care suferă de această boală vor muri prematur din cauza complicaţiilor cauzate, printre care se număra stopul cardiorespirator şi suicidul.

 

Anorexia, o boală ce apare la vârste din ce în ce mai mici

Din nefericire, bolile de alimentaţie, precum anorexia şi bulimia, afectează nu doar adolescenţii zilelor noastre, ci şi preadolescenţii. Datele oferite de National Association of Anorexia Nervosa and Associated Disorders confirma faptul că 50% dintre fetele cu vârste cuprinse între 11 şi 13 ani se percep ca fiind grase!

Aceste date ar trebui să îi îngrijoreze deopotrivă pe părinţii de fete şi pe cei de băieţi, pentru că da, anorexia nu mai este de mult o boală rezervată sexului frumos. Un procent de 10–15 % dintre persoanele diagnosticate cu o boală de alimentaţie sunt de sex masculin.

 

Semne care ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru părinţi

Probabil că în contextul media general (cel în care o persoană este lăudată în toate emisiunile şi tabloidele că a reuşit să slăbească x kilograme), faptul că fetiţa ta de numai 12 ani îţi spune că ar vrea să ţină o dietă nu te mai miră. Din păcate nu există o metodă de a preveni anorexia, însă tratamentul precoce poate reprezenta singura modalitate prin care poţi ţine viitoarele complicaţii la distanţă. Aşadar, iată care sunt simptomele anorexiei care trebuie să te îngrijoreze:

  • Imagine distorsionată a corpului – copilul se percepe ca fiind „gras”, deşi greutatea sa este în limitele normale sau chiar sub media greutăţii standard corespunzătoare vârstei;
  • Măsurări frecvente (obsesive) ale greutăţii corporale (uneori chiar şi de mai multe ori pe zi);
  • Calcularea caloriilor alimentelor consumate;
  • Servitul mâncării din vase cât mai mici (astfel încât să pară că a mâncat mult);
  • Tăiatul mâncării din farfurie în bucăţele cât mai mici şi „rearanjarea” lor, astfel încât să pară că a mâncat din ele;
  • Evitarea meselor în familie sau împreună cu prietenii;
  • Abţinerea de la consumul anumitor alimente considerate ca fiind bogate caloric;
  • Frică permanentă de a câştiga în greutate;
  • Introducerea în programul zilnic al exerciţiilor fizice, uneori până la epuizare;
  • Ascunderea alimentelor (sendvişul pregătit pentru şcoală sau mâncarea pe care o cere a fi servită în cameră);
  • Consumul (uneori pe ascuns) de laxative sau diuretice – în această categorie intrând şi ceaiurile de plante;
  • Provocarea vărsăturilor, puse deseori pe seama indigestiei;
  • Apariţia unor „ritualuri alimentare”, cum ar fi mestecatul hranei de foarte multe ori, alegerea alimentelor cu mare atenţie etc;
  • Pierderea rapidă în greutate.

 

Cine te poate ajuta atunci când copilul tău prezintă semne ale anorexiei? 

Dacă ai bifat cel puţin trei dintre simptomele enumerate mai sus, trebuie să îţi faci curaj şi să treci pragul unui cabinet medical. Bolile de alimentaţie nu sunt, din nefericire, doar boli fizice. Ele reprezintă doar vârful aisbergului, suferinţa pacientului fiind în general la nivel psihologic – o părere proastă despre sine, un mediu de viaţă instabil etc. Poţi apela la medicul de familie pentru început sau la un specialist în psihologie pediatrică sau psihiatrie. În Bucureşti există de asemenea un Centru de tratament specializat în anorexie şi bulimie, în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie Obregia, din sectorul 4.

 

Ce pot face părinţii în mod concret?

Ajutorul şi susţinerea familiei sunt esenţiale în tratamentul anorexiei!

  • Adresează-te încă de la primul semn de îngrijorare unui medic generalist sau specialist
  • Faceţi un „plan de bătaie” împreună cu toată familia. Toţi membrii familiei trebuie să colaboreze pentru o vindecare cât mai grabnică. Şi mai ales nu uita că anorexia netratată poate fi o boală mortală!
  • Caută factorii de mediu care au dus la crearea contextului propice pentru instalarea bolii. Acţionează asupra lor, schimbând ceea ce este rău: certuri în familie, schimbări repetate ale domiciliului sau şcolii etc
  • Acţionează cu multă blândeţe, înţelegând că în timp (mai ales în cazul adolescenţilor), anorecticii au creat o strânsă legătură şi interdependenţă psihologică cu acest mod de a trăi.
  • Asigură-ţi copilul de dragostea ta chiar şi în această situaţie. Spune-i că îl iubeşti oricum ar arăta şi în nici un caz nu îi reproşa că arată rău atât de slab.
  • Spune-i cu mult tact şi delicateţe ca stilul său de viaţa poate dăuna grav sănătăţii.
  • Ascultă-l întotdeauna când îţi vorbeşte despre nemulţumirile legate de aspectul său fizic, oferindu-ţi ajutorul pentru a îndrepta situaţia. Asigură-l că îi eşti prieten apropiat şi că succesul lui social este la fel de important şi pentru tine.
  • Informează-te cât mai mult despre această afecţiune pentru a-ţi putea ajuta copilul cât mai bine.
  • Colaborează cu medicii

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație