Când ar trebui să nu mai redirecționezi atenția copilului și când să spui nu

redirecționezi atenția

Odată ce un copil începe să se târască și să se agațe de diferite lucruri de prin casă (și nu numai), vigilența ta se dublează și, mai mult decât atât, ai tendința de a încerca mereu să îi redirecționezi atenția de la anumite obiecte sau acțiuni pe care tu le consideri nepotrivite sau chiar periculoase pentru el. Însă, potrivit lui Traci B. Pitts, un psiholog pediatru din Reno, Nevada, cuvântul „nu”, de care, cel mai probabil, vei face abuz în această perioadă, nu va avea niciun efect, așa că este bine să nu-l folosești, sau să nu-ți intre în obișnuință.

Dar, deși copilul tău s-ar putea să înțeleagă acest cuvânt și semnificația lui, începând chiar cu vârsta de 6 luni, piticul tău nu va fi capabil să se oprească din ceea ce face ca reacție la interdicția cu ”NU” decât mult mai târziu. Între timp, pariul pe care îl poți pune cu tine, dar și cu copiii, este că modalitatea cea mai bună pe care o poți aborda este să-i redirecționezi atenția copilului departe de activitățile pe care nu vrei să le mai facă, înspre lucrurile care sunt acceptabile.

Începând undeva la vârsta de 18 luni, poți începe să-ți dezveți copilul – și pe tine – de redirecționarea sau distragerea atenției și să înveți pur și simplu să spui „nu”. Cu toate acestea, trebuie să înțelegi că procesul nu este unul rapid sau ușor. De aceea, trebuie să te înarmezi cu răbdare, deoarece s-ar putea să dureze mai multe luni ca puștiul tău să asculte de fapt comenzile pe care i le dai. Cu alte cuvinte, să nu mai facă lucrurile pe care le vrea el, atunci când vrea el.

La această vârstă fragedă a copiilor, este recomandat să alegi momentele și bătăliile pe care să le duci și să încerci să limitezi „nu”-urile la aspectele legate de siguranță, după cum sfătuiește Pitts mămicile. Nu te împiedică nimeni să încerci și în alte situații, dar vei ajunge să crezi că te lupți cu morile de vânt. De exemplu, îi poți spune copilului tău că nu are voie să se joace cu butoanele pe care le vede pe aragaz. Sau că nu este indicat să meargă afară din casă fără pantofi (papucii prin casă sunt deja un lux pe care nu ți-l permiți la vârsta aceasta). În principiu, acestea sunt motive perfect acceptabile la care poți spune nu, fără a fi nevoie să redirecționezi atenția copilului către altă activitate sau interacțiune.

Tu ce alte modalități de a-l convinge pe piticul tău să nu facă ceva anume ne poți dezvălui?

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Intră în conversație