Când renunţăm la scutec?

renuntam la scutec

Când și cum renunțăm la viața cu scutec?

Medicii spun că, până la vârsta de doi ani, copilul nu este capabil să-și controleze sfincterele, iar orice încercare de a-l dezvăța de scutec până atunci nu este decât o acomodare cu ideea de oliță. Probabil că există și excepții, fapt pentru care mamele acestor copii ar trebui să fie foarte mândre.

Din experiența mea de mamă de doi copii mici, pot spune că cel mai potrivit moment să renunțăm la scutec este acela în care copilul este pregătit să treacă la etapa următoare și anume, olița sau WC-ul.

Când este pregătit?

Vei observa singură. Există doar câteva aspecte după care te poți ghida și pe care le poți exploata pentru această încercare: copilul să vorbească (nu trebuie neapărat să spună clar că face pipi, ci doar să fie inteligibilă intenția lui) și să înțeleagă tot ceea ce vorbești cu el. Eu, ca multe alte mămici probabil, am ales momentul verii din motive lesne de înțeles: e cald afară, nu e nici o tragedie dacă se udă, nu răcește, iar statul câteva minute în fundulețul gol nu va avea decât beneficii pentru pielea lui sensibilă.

Cum am supraviețuit perioadei ”fără scutec”?

Recunosc că am citit multe materiale pe tema renunțării la scutec și antrenamentului la oliță, însă majoritatea mi-au intrat pe o ureche și mi-au ieșit pe alta. La începul verii, în urmă cu doi ani, o altă mămică mi-a spus pe un ton destul de imperativ, de parcă dacă aș fi făcut altfel aș fi avut numai probleme, că dacă vreau să-mi dezvăț copilul de scutec trebuie să tratez destul de serios problema și să nu mă abat de la regulă. Trebuia ca, din ziua în care decideam că începem operațiunea ”fără scutec” să nu-i mai pun copilului nici măcar din greșeală scutec, în afară de perioada somnui de noapte. Așadar, m-am înarmat cu 20 de perechi de chiloței, 20 de perechi de pantalonași scurți, salteluță protectoare pentru pat și multă răbdare.

Prima zi:

Eu: Mami, de azi nu mai facem pipi în scutec. Ești băiețel mare, iar băieții mari fac pipi la oliță. Ce zici?

Copilul: NU

L-am dus de câteva ori la oliță, i-am arătat cum trebuie să stea, i-am explicat de ce fac oamenii pipi, unde ajunge pipi etc.

După 2 minute de când l-am ridicat de pe oliță, a făcut pe covor. Am șters, am mai povestit încă o dată. I-am zis că nu se întâmplă nimic dacă a făcut pe covor, dar ar fi bine să facă totuși la oliță. După 20 de minute, a făcut pe canapea. Am luat-o iar de la capăt.

Am ieșit afară și i s-a părut foarte distractiv să facă pipi la trunchiul unui copac ca un cățeluș.

După 20 de minute, a făcut pe el.

Din nou: ”Nu se întâmplă nimic, nu e nici o supărare, dar ar fi bine ca data viitoare să faci la oliță/copac/WC/roată de mașină, etc. Tot pe el a făcut pipi.

Înainte de somnul de prânz l-am dus la baie și l-am rugat să facă pipi. Nu a făcut. A făcut în pat.

Timp de 3-4 săptămâni, toate zilele au fost copy paste ce am scris mai sus. Cu mici excepții.

Clar, copilul nu era pregătit. După aproximativ o lună am simțit o urmă de cooperare la el. În ziua în care m-a anunțat că face pipi, după ce făcuse deja, dar asta era cea mai mică problemă, am simțit că leșin de bucurie. Făcusem roșu în gât de la atâta întrebat: ”Faci pipi? Faci pipi?” și la un minut după făcea pe pat/pe parchet/pe covor/pe canapea/în bucătărie/în magazin/în mașină etc.

Am reușit să renunțăm la scutec!

De fapt, eu nu am reușit nimic. Copilul a reușit singur atunci când a fost pregătit pentru asta. Eu doar l-am încurajat puțin. Eram însărcinată cu al doilea copil, iar perspectiva în care aveam să cumpăr câte două pachete de scutece, mărimi diferite, pe săptămână, nu era deloc pe placul meu. În plus, simțeam că trebuie să profit de vară și țineam morțiș să reușească să folosească olița până la toamna următoare când avea să înceapă grădinița. Am forțat puțin limita, recunosc că nu a fost cea mai bună idee, motiv pentru care am plătit destul.

La sfârșitul verii, când am dus covoarele la spălătorie, am fost întrebată dacă am pisică acasă. Și multă vreme am tot simțit un ușor iz acru-acid de pipi prin casă.

Trebuie să menționez că în acea vară copilul a reușit să facă doar pipi la oliță. Au mai trecut 6 luni până a învățat să facă și treaba mare și aproape un an până a renunțat la scutec pe timpul nopții.

Voi cum ați supraviețuit acestei perioade și care a fost experiența voastră?

Dragi mămici, la ce vârstă ați renunțat la scutecul celui mic? Intrați pe FORUMUL Totul Despre Mame și spuneți-ne cum ați procedat voi.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație