Ce bine e când nimeni nu face „bine” la școală!

Nu-i aşa că şi voi v-aţi plictisit de răspunsul standard „Bine!” la întrebarea „Cum a fost azi la şcoală?”

Oare nu ați ajuns și voi să urâţi cuvîntul bine? Oare nu simțiti că e un fel de-a spune Lasă-mă în pace! N-am chef să vorbesc cu tine! Ce te interesează pe tine?

Ei bine, eu i-am declarat război lui bine și zic eu că l-am și dovedit!

Am crezut tot timpul că arta conversaţiei este arta întrebărilor. Dacă am şti să punem întrebare corectă, am putea obţine toate răspunsurile din lume. Am hotărât aşadar să plec în căutarea întrebării potrivite pentru a scăpa o dată pentru totdeauna de nesuferitul „bine” care îmi otrăvea după-amiezile.

Nici nu mai ştiu unde am citit sau unde am auzit sfatul ăsta. Important e că funcţionează şi că a devenit o rutină plăcută e vieţii noastre de familie.

E tare simplu. Înlocuieşte întrebarea Cum a fost azi? cu una mult mai precisă. De pildă, Care a fost cel mai frumos moment al zilei de azi? Dar cel mai urât?

E adevărat, m-am simţit uşor penibil când, pentru prima oară, la masă de seară, am recitat întrebarea-minune. Sentimentul a trecut repede, de îndată ce băieţii mei, de patru şi respectiv şase ani, au început să îmi spună lucruri despre ei pe care nu le mai auzisem până atunci.

Am aflat ce îi bucură şi ce îi întristează, ce îi face să sufere şi ce îi face să râdă în orele lungi pe care nu le petrecem împreună.

Am aflat că pentru cel mare momentul când ajunge la şcoală e de multe ori cel mai bun moment al zilei, iar cel mai urât este că stă, totuşi, prea mult la şcoală. Am aflat că, deşi îi place, îl oboseşte şcoala şi am reuşit astfel să mai reduc din activităţile opţionale de după şcoală. Am aflat care sunt orele care îi plictisesc şi orele care îi entuziasmează, am aflat care sunt colegii care le sunt prieteni şi cei cu care au relaţii mai dificile. Uneori, cel mai bun „moment” este o poveste pe care au auzit-o sau un joc nou pe care l-au descoperit.

Ce am aflat când nu a mai fost bine la școală

Dar am aflat mult mai mult decât îmi propusesem, mult mai mult decât informaţii, povești, detalii din viața lor departe de casă. Am aflat ce simt copiii mei în orele în care nu suntem împreună şi ei au aflat că noi, părinţii suntem dispuşi să îi auzim vorbind despre sentimentele lor.

Am descoperit împreună acest joc care a început să ne placă din ce în ce mai mult. Am aflat împreună că fiecare zi are şi momente bune şi momente rele. Că nu există zi în care să nu fi avut măcar o bucăţică, un dram, o secundă de fericire. De multe ori, în zilele cu adevărat grele, momentul meu de fericire era cel în care ne aşezam la masă şi ne întrebam unul pe altul care ne-a fost cel mai greu moment la zilei.

Căci întrebarea nu este numai pentru copii, deși așa am pornit eu la drum. Nu mică mi-a fost mirarea ca, după ce ei mi-au răspuns, să fiu și eu întrebată la rândul meu. Dar pentru tine, mami, care a fost cel mai urât moment al zilei? Dar pentru tine, tati, care a fost cel mai frumos moment al zilei?

Și poate aici s-a întâmplat magia și hotărârea de a continua micul joc aproape în fiecare seara. Căci, oh, Doamne, de când nu mă mai întrebase și pe mine cineva ce m-a supărat de-a lungul zilei? Și cum de uitasem să îmi amintesc în fiecare seară că am avut cel puțin un moment frumos în zilele care păreau pornite să te doboare?

Aceasta este povestea noastră și, oricât mi-ar plăcea să fie unică, sunt sigură că vi se poate întâmpla și vouă. Dacă nu vă plac momentele bune sau rele, puteți formula singuri alte întrebări ghidușe: Ce te-a bucurat sau întristat astăzi? Ai învățat astăzi ceva nou? Ce te-a făcut să râzi astăzi?

Cât despre noi, mă bucur să vă dau de ştire că în familia noastră nimeni nu face „bine” la şcoală!

Îți recomandăm și ”Mitul temei pentru acasă!”, o carte pe care toți părinții ar trebui să o citească. Într-un sistem de învățământ în care aproape toate practicile au un discret parfum de absurd ”Mitul temei pentru acasă” e un exercițiu de gândire critică aproape revoluționar. Detalii AICI.

DISTRIBUIȚI
Deși se ocupă cu multe lucruri serioase (expoziții, proiecte culturale, un doctorat în istorie), creșterea lui Vlad și a lui Toma rămâne pentru Simina piatra de încercare…

Citește mai multe despre autor

Intră în conversație