E dependent de tine, îi e frică de schimbare sau nu s-a acomodat în noul colectiv – sunt doar câteva motive pentru care, uneori, copilul nu vrea la școală. Ce e de făcut?
Îmi aduc aminte prima zi de școală de parcă ar fi fost ieri. Deși nu aveam la activ decât trei luni de grădiniță, (ai mei m-au retras rapid, pentru că nu reușeam să mă acomodez cu mâncarea proastă și răutatea gratuită a educatoarelor – de menționat că asta se întâmpla la mijlocul anilor ’80), la școală mi-a plăcut întotdeauna. Însă alți colegi nu erau atât de entuziasmați. Mi-o amintesc pe Irina, cea mai înaltă din clasă, care, în ciuda staturii sale impozante, plângea de mama focului după părinții ei.
La fel ca atunci, și astăzi întâlnim copii mai sensibili din punct de vedere emoțional, care se desprind cu greu de mediul familial, chiar ajunși la vârsta școlară. Asocierea școlii cu un loc neplăcut le poate crea acestor copii anxietate și somatizări – migrene, dureri de stomac sau dureri în piept.
De ce nu vor unii copii să meargă la școală?
Pentru unii dintre ei, temerile sunt ușor de identificat – fie le e frică să nu fie agresați ori necăjiți de ceilalți copii, fie se tem de necunoscut în cazul în care au schimbat școala și sunt încă atașați emoțional de vechiul colectiv, fie au suferit o dramă recentă (pierderea unui părinte sau a altei persoane dragi) și le e teamă să nu facă notă discordantă ori să primească întrebări stânjenitoare sau chiar dureroase din partea celorlalți colegi.
Simptome care anunță refuzul unui copil de a merge la școală
Cei mai mulți dintre cei care nu merg cu plăcere la școală sunt copiii aflați în primul an sau în anii terminali ai al unui ciclu de studiu: fie primul an de grădiniță, fie clasa pregătitoare sau clasa I, fie clasa a IV-a, când știu că se vor despărți de învățătoare și poate și de unii dintre colegi, fie într-a V-a, când va trebui să cunoască noi profesori și noi discipline de studiu, fie spre sfârșitul clasei a VIII-a, când nu doar că vor schimba mediul școlar cu totul, dar va trebui să țină piept adolescenței capricioase, cu schimbările sale hormonale și de comportament. Copiii aflați în această situație se pot plânge de apariția din senin a unor dureri fizice, printre care: dureri de stomac, dureri de cap (migrene sau cefalee), amețeli, stări de greață, dureri în piept sau chiar de încheieturi.
Principala diferență între copiii care se confruntă cu afecțiuni de natură fizică și cei care somatizează este că afecțiunile celor din urmă se ameliorează sau chiar dispar cu totul spre sfârșitul dimineții, când copilul înțelege că i se permite să rămână acasă.
Ce e de făcut dacă nu vrea să meargă la școală?
Odată ce pediatrul a concluzionat că micuțul este sănătos și apt de școală, trebuie să descoperi motivul pentru care copilul refuză să meargă în mediul instituțional dar, în același timp, să-l determini cât mai repede să reia cursurile: cu cât stă mai mult acasă, cu atât teama de școală se va agrava.
Discută cu cel mic și încearcă să afli (prin întrebări atent alese și ticluite), ce îl deranjează la școală: colegii, învățătoarea, profesorii? Sau poate modul de predare a lecțiilor îl plictisește?
Întotdeauna află și părerea cadrului didactic: mergi la școală și vorbește direct cu profesorii: întreabă-i dacă au observat și ei anxietatea celui mic în timpul orelor sau dacă au observat orice altceva în neregulă la copilul tău. Înainte să tragi concluziile, fii obiectivă și ascultă toate părerile.
Este indicat să afli și părerea unui psiholog – află dacă școala dispune de unul și mergi împreună cu cel mic pentru o evaluare. Specialistul știe pe ce “butoane” emoționale să apese pentru a-l determina pe cel mic să-și deschidă sufletul în fața sa.
Ajută-ți copilul să fie un școlar fericit! Îți recomandăm ”Copilul conștient”, cartea care te învață tehnici care să permită copilului să acorde o atenție mai mare gândurilor, sentimentelor și emoțiilor sale. El se va putea concentra mai bine la școală, va fi mai empatic și mai atent la tot ceea ce i se întâmplă. Va trăi conștient! Detalii AICI.
