Ce faci când copilul spune NU. 12 strategii propuse de Laura Markham

ce faci cand copilul spune NU

Copiii învață să spună NU între 11 şi 15 luni, o descoperire nemaipomenită pentru ei. Datorită ei, înţeleg că sunt entităţi separate, autonome, că au voinţă proprie şi că își pot pune amprenta asupra a ceea ce se întâmplă în lume. Deci, NU trebuie să te bucure. Dr. Laura Markham explică, într-un articol apărut în Psychologytoday, ce pot face părinții atunci când NU devine un stil de viață pentru copil.

“Nu” înseamnă “da”

Nu” reprezintă forţa noastră vitală, dorinţa de a ne găsi locul pe lume. După ce spunem o dată sau de două ori nu, părinţii nu sunt foarte încântaţi. Însă când te simţi lipsit de putere şi dependent ajungi rapid să îţi ascunzi dorinţa de a refuza un lucru şi începi să te plângi, să devii pasiv şi să manipulezi. Astfel, la vârsta adultă ne pierdem de tot de propriile nevoi şi spunem “da” chiar şi atunci când nu vrem asta.

Aşadar, când avem propriul copil iar acesta începe să se individualizeze spunând “nu”, începem să ne facem probleme. Ştim că “nu” este un cuvânt periculos, dar nu ştim de ce. Credem că trebuie să îl învăţăm imediat pe copil cine-i şeful. Sfidarea venită din partea copilului, fie că are doi sau doisprezece ani, este anihilată de către părinţi, când aceştia îl pun pe copil la locul lui.

Ce faci când copilul spune NU: Sfidarea nu este periculoasă

Sfidarea este un semn că cel mic are o problemă iar dacă baţi cu pumnul în masă nu o rezolvi, fapt care îl poate face pe copil să creadă că nu îl asculţi. De asemenea, sfidarea mai poate fi şi un semn de supărare şi de nevoie a copilului de a se simţi în siguranţă pentru a plânge ori că are nevoie să înveţe cum să îşi exprime nevoile. La fel de posibil este să nu dorească să se lase intimidat de cineva mai mare şi mai puternic, semn al integrităţii. Până la urmă copilul ar putea minţi ca să evite o confruntare. La fel de bine ai putea să te bucuri pentru faptul că cel mic îşi apără ideile. Astfel se formează copilul şi îţi spune că nu este dispus să renunţe la ce îşi doreşte doar pentru că foloseşti forţa sau intimidarea. Însă dacă pui pe primul loc conexiunea chiar şi cei mai încăpăţânaţi copii vor colabora. Dacă aveţi o legătură destul de puternică, aceştia vor fi dispuşi să renunţe la ceea ce îşi doresc şi te vor asculta. Aşadar, a respecta refuzul copilului nu înseamnă că trebuie să spui da la orice doreşte. Copilul ştie că tu eşti şeful. Este vorba despre dreptul copilului de a simţi, chiar şi atunci când tu încerci să îl menţii în siguranţă şi sănătos şi să impui anumite reguli în ceea ce priveşte comportamentul. Este posibil să spui “nu” astfel încât să respecţi nevoile copilului. Iată cum.

1. Nu mai privi refuzul copilului ca pe ceva ce trebuie să depăşeşti.
Mai degrabă vezi lucrurile ca pe o negociere, ca o posibilitate de parteneriat între tine şi copil, parteneriat ce poate aduce mai multă bucurie şi un comportament mai bun în anii viitori.

2. Nu lua lucrurile personal.
Copilul are dreptul la o părere diferită de a ta. Trebuie să îi hrăneşti dorinţa de a fi diferit.

3. Ascultă când îţi spune “Nu”.
Câteodată tot ceea ce vrea copilul este să fie auzit şi cu cât acesta se simte văzut, auzit şi înţeles cu atât mai puţin va avea nevoie să îţi atragă atenţia refuzându-te.

4. Acceptul din spatele lui “Nu”.
Când te refuză spune-i ceva de genul: „Îţi place să te joci cu calul de jucărie; nu vrei să te opreşti ca să fci baie, aşa-i? Nu-i nimic, poţi să te joci în continuare. Hai să mergem cu căluţul la baie! Este murdar de la cât a alergat toată ziua!”

Ce faci când copilul spune NU

5. Scapă de “Nu” prin joacă.
Secretul tranziţiei este la tine: fii puntea de legătură. Niciun copil nu va refuza invitaţia de a vă juca.

6. Dă-i copilului posibilitatea de a alege.
Puteţi câştiga amândoi. Spune-i copilului ceva de genul: “Nu vrei să faci baie? Poate că tu şi căluţii aţi trebui curăţaţi în chiuveta de la bucătărie.” Ce contează unde îl speli?

7. Lasă-l să fie autonom dar nu renunţa.
De exemplu spune-i: „Nu vrei să faci baie acum? Bine dragule, vom aştepta cinci minute. După aceea poţi să te uiţi la vasele de plastic din bucătărie şi să alegi cu care vrei să te joci în cadă. Cu care torni apă mai bine?” Să îi spui copilului că poate face un lucru este nemaipomenit. Nu se va mai împotrivi.

8. Intră în joc.
Spune-i cu voce glumeaţă: “Orice ai face, să NU intri în cadă. Nu, nu, nu, nu da drumul la apă! Nu, nu, nu, nu îţi da hainele jos!”

9. Acceptă autonomia din spatele lui “Nu”.
„Vrei să dai tu drumul la apă şi să hotărăşti ce jucării să iei în cadă? Cine vrei să te dezbrace?”

10. Învaţă-ţi copilul că nu este nevoie să te atace ca să îşi exprime nevoile, că îl auzi şi îi vei răspunde.
„Pari îngrijorat…A, îţi este teamă să nu cazi prin scurgere? Nu îţi face griji, poţi să ai tu grijă de dop. Nu îl scoatem până ce nu ieşi din cadă, iar apoi poţi să te uiţi la apă cum se scurge. Doar apa poate trece, ai să vezi.”

11. Spune “DA”!
Spune “DA” pe masura refuzului copilului. Ai încredere că vei găsi o cale să vă fie bine amândurora. “Da, este timpul să faci baie, şi da, poţi să aduci jucăriile, da, te duc în spate pe scări!” Copilul îţi va răspunde pe măsură.

12. Uneori este necesar să pui piciorul în prag.
Când trebuie să pui piciorul în prag, fă-o. Nu uita însă că poţi să găseşti mereu o cale de mijloc. Păstrează-ţi simţul umorului şi respectă atât nevoile tale cât şi pe cele ale copilului.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Intră în conversație