Ce am învățat de la cursul de parenting fluid, partea a III-a

Marius Constantinescu
Parenting fluid

Corpul bebelușului vorbește dar și ascultă. Și se hrănește din ce aude și se mișcă potrivit muzicii pe care o ascultă. Este un dans continuu între părinte și copil. Și pentru că este mai mare și mai experimentat, părintele este cel care conduce. Există însă două tipuri de dans. Fluid și sacadat. Primul este o mișcare a sensului, a integrării, al doilea este o energie ce vine dintr-un blocaj interior, sau impas cum îl mai numesc specialiștii. Pe scurt, părintele poate să se miște armonios sau haotic, în el însuși, de față cu ceilalți și în lume. Mișcarea lui este atent observată și interiorizată de cel mic. Urmează mai târziu repetiția.

Dar de unde vine muzica?

Din nevoile noastre împlinite sau nu când eram mici. Asta depinde de tipul de relație pe care l-am avut cu cei din jurul nostru. Dansul pe care noi l-am învățat are la bază o nevoie fundamentală, nevoia de a te simți în siguranță. Corpul bebelușului este foarte atent la mesajele părintelui. E un observator gata să identifice care sunt comportamentele care îl fac să se simtă în siguranță sau nu. Așa este construit creierul nostru încă de la naștere. Creierul emoțional, numit și sistemul limbic, îi oferă tot ce are nevoie pentru a face această scanare. Acea mică parte numită amigdală are că funcție tocmai această monitorizare a pericolului. Dacă în relația cu părintele se întâmplă ceva nasol, el trimite semnale hipotalamusului care generează apoi un întreg proces hormonal pentru a face față stresului. Adică, cortizol și adrenalină. Din păcate, dacă acest tip de feedback devine o obișnuință, stresul devine cronic. Asta înseamnă că sistemul de feedback se dă peste cap iar în corpul bebelușului său ceva mai târziu apăr somatizările. De pildă, un client îmi spunea că atunci când tatăl ei o amenință sau îi vorbea foarte urât, i se rupea firul și nu mai auzea nimic. Imediat au apărut somatizările iar corpul a decis să facă ceva pentru a o proteja. Așa că a decis să se îmbolnăvească de tot felul de afecțiuni ORL. Dansul ei este acum retragerea din relație, deconectarea de simțuri și de propriul trup, frica de oameni. Pe scurt, muzica ei preferată este liniștea care vine din amorțirea corpului. Are peste 200 de kg la 21 de ani și stă nemișcată aproape 80 la sută din zi.

Cum să auzim muzica corpului?

Muzica corpului este foarte greu de perceput de un adult dar ușor de observat de celălalt. Vă amintiți poate acel oftat îndelung pe care îl scoateți când vă gândiți la ceva, sau acel uhh când scăpați de ceva periculos, sau când strângeți din fălci în momentul în care sunteți pe cale să vă înfuriați. Ce să mai zic de gâtul înțepenit, dureri musculare, tulburări de digestie, atacuri de panică și lista e lungă. Acesta este semnul dansului sacadat. Este un dans pe care l-am învățat de mici și pe care corpul nostru îl pune în mișcare pentru a ne salva de un moment amenințător asemănător cu cel trăit în copilărie. Limbajul acestui dans este pre-simbolic, implicit. Este o amintire urâtă stocată undeva în celulele mele. O amintire care nu a ajuns să fie verbalizată, simbolizată, la care creierul meu rațional (cortexul prefrontal) nu are acces. Rămâne în mine ca o rană fără sens. Pot să vorbesc despre asta, dar e posibil să nu mă ajute. Trebuie să fac ceva cu corpul meu ca mesajul acesta să iasă la iveală.

Ce muzică va fredona copilul meu?

Este cea pe care o va auzi în casă. Conflictul dintre părinți este probabil cel mai des întâlnit. Este un hit care răsună des în căminele noastre și al cărui refren provoacă durere psihică și fizică. Ceea ce am învățat așadar de la Diana și Irina, doi psihoterapeuți cu multă experiență, este să căutăm o oportunitate de a elibera această tensiune și de a exersa dansul fluid. Este singura modalitate prin care putem să ne conectăm și să-l susținem pe copilul nostru. Cu alte cuvinte nu e de ajuns doar să ne controlăm cuvintele, ci să învățam să ne mișcăm și corpul.

Vă invit, așadar, să dansați împreună, în familie. Curaj! 

Te-ai întrebat vreodată ce ascunde expresia ”comunicăm dincolo de cuvinte”? Ai crezut că vorbele urmate de gesturi și înfățișare sunt singurele pârghii de comunicare pe care le avem? Știi cum să te conectezi cu copilul tău? Răspunsurile la aceste întrebări și despre comunicarea dincolo de cuvinte afli din prezentarea Parenting Fluid susținută de psihoterapeutul Diana Vasile și psihologul Irina Țepuru, pe 16 decembrie, de la ora 18.30, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Înscrierile sunt gratuite și se pot face aici: https://goo.gl/iYgr5V

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa