De la șarmul personal la simțul umorului, copiii moștenesc multe trăsături de la părinții lor, unele dintre acestea nefiind genetice, scrie parenting.com. În spatele acestui mecanism, există niște explicații pe care ți le redăm mai jos.
Să ne imaginăm că piticul tău are impresia că poate face orice își propune, până când își dă seama că nu e chiar așa. După care îți cere ție să faci acel lucru, dar nu te roagă. Iar partenerul tău este genul de persoană care se enervează ușor și care s-ar putea să scape un cuvânt mai urât când nu reușește să schimbe programul de la televizor, având în față trei telecomenzi. În final, ajunge să-ți ceară ție să rezolvi problema. Moștenesc oare copiii acest comportament temperamental de la părinți?
Cum se transmite talentul
Pot transmite părinții trăsăturile care nu sunt prezente în ADN-ul lor copiilor? Ne referim la simțul umorului sau la comportamentul acestora. Psihologii sunt de părere că da. Acest proces se numește modelare, adică posibilitatea copilului de a învăța prin observație și imitație. În același fel în care copiii moștenesc părul roșcat și pistruii de la părinți, tot aceștia sunt cei care contribuie la formarea personalității copiilor, după cum afirmă George Holden, psiholog de la Universitatea Southern Methodist. Atunci când observi un anumit comportament al copilului tău, te întrebi cum a ajuns să-l aibă. În multe dintre cazuri, îl are de la unul dintre părinți.
Modelarea aceasta poate avea un efect pozitiv asupra copiilor. De exemplu, dacă puștiul tău vede o sensibilitate artistică la tine și momentele în care pasiunea ta pentru pictat, să spunem, sunt mai importante decât alte lucruri, s-ar putea să îți urmeze vocația artistică sau să se inspire din aceasta. Înseamnă oare că poți să-ți convingi copilul să aibă aceleași interese ca ale tale? Da, cu anumite limite, după cum afirmă Margaret Tresch Owen, director al Centrului pentru Copii și Familii, de la Universitatea din Texas. Arată-i piticului tău entuziasmul pentru o abilitate care îți place. Dar dacă puștiul tău nu prezintă niciun interes în a deveni următorul Picasso, nu are rost să-l obligi.
Dar trebuie să îl înveți pe cel mic diferența dintre comportamentul adecvat și cel discutabil, pentru a-l ajuta să ia decizii mai bune în viitor, cu privire la exprimarea emoțiilor. Pe termen lung, răbdarea pe care o au părinții este mai importantă decât părul roșcat sau nasul cârn moștenit.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
