Cele mai importante cuvinte pe care i le poți spune unui copil

Cuvinte frumoase și magice care ne apropie de copii

Le spunem multe copiilor noştri. Le vorbim mult, încercăm să fim parteneri de discuție abili, să fim amuzanți, să fim profesori sub acoperire, să îi învățăm câte ceva în fiecare zi. Însă există o colecție mică şi prețioasă de cuvinte, de formule care fac minuni şi ne aduc mai aproape de cele mai importante ființe din viața noastră.

„Mulțumesc!”

Este cuvântul pe care avem pretenția de la cel mic să îl învețe de la cele mai fragede vârste şi nu cred că greşim. E normal să spui “mulțumesc”, validezi un gest, arăți apreciere. Însă cel mai simplu şi mai rapid va învăța copilul să spună “mulțumesc” când simte autentic – şi pe pielea lui – ce înseamnă să bucuri pe cineva, să îl ajuți şi să ți se mulțumească. De exemplu, îi ceri mingea. O rostogoleşte spre tine. Ai tendința să îi spui “bravo”. “Bravo” este un cuvânt supralicitat în lumea părinților. Spune-i, mai degrabă, “mulțumesc”. Astfel, va înțelege că acțiunea lui a avut un efect pozitiv şi se va simți mândru, valoros.

„Te cred!”

În diferite etape de vârstă, vei avea de-a face cu poveşti ale copilului pe care, poate, greu să le crezi. Ține cont că imaginarul lor şi felul în care percep realitatea este mult diferit de cel al adulților. Un copil va descrie un câine mare drept imens, cât un dragon, cât o casă. Nu minte. Hiperbola este instrumentul lui de a-ți spune că acel câine mare l-a impresionat cu adevărat. E doar un câine mare, de acord, însă copilul a simțit o bucurie sau o teamă sau o emoție mare cât casa.  Pe măsură ce cresc, hiperbolele copilăriei se amestecă, încet, încet cu o nevoie acută de precizie. De aceea auzi deseori copii de 7, 8 ani spunând: “planeta aceea era uriaşă cât o galaxie! Cred că avea un trilion opt sute patruzeci de mii de kilometri, sau poate chiar cinci trilioane optzeci şi doi”.  În loc să te complici să demonstrezi cât înseamnă un trilion față de cinci trilioane, poți spune, simplu: “te cred, e atât de mare încât e imposibil de descris!”

„Ai muncit mult!”

Când copilul tău termină un puzzle, în loc să îl lauzi încearcă să îi spui “ai muncit mult”. Asta arată că nu eşti mândră doar de puzzle-ul terminat ci că apreciezi mai degrabă efortul depus pentru a-l finaliza decât rezultatul final. Ține cont că vor fi şi puzzle-uri imposibil de terminat. Ce vei face în acel caz? Poate copilul a muncit chiar mai mult decât în cazul celui reuşit. A făcut un efort mai mare, fără satisfacția reuşitei. Arată-i că îi respecți munca şi că te bucură că şi-a dat silința!

„Te înțeleg!”

Când ceva te frustrează, indiferent dacă ai trei sau 30 de ani, cel mai mult îți doreşti să ai alături pe cineva care te înțelege. Copiii sunt victimele frustrării şi încă nu ştiu să mascheze sentimentul aşa cum o facem noi, adulții, de prea multe ori. Un alt copil i-a luat pietricica cu care se juca, a fugit cu ea şi acum ai lângă tine un puşti furios care refuză să se mai joace? Te implor, nu minimaliza problema! Nu are nevoie să-i spui că sunt destule pietricele în parc. Nici n-are nevoie să te iei la trântă cu celălalt copil. Are nevoie să-i spui, simplu, că îl înțelegi. Şi că, dacă acceptă, ai fi tare bucuroasă să cautați împreună o altă pietricică.

„Iartă-mă!”

Da, greşim şi noi, adulții. Uneori ne e imposibil să respectăm o promisiune, uneori suntem obosiți sau supărați sau lipsiți de răbdare. Uneori reacționăm neplăcut. Nu ne va pica cerul în cap dacă le cerem copiilor iertare. În felul acesta, vor înțelege că nu e o ruşine să admiți că ai greşit, că asta nu te face mai puțin valoros sau demn de iubire.

„Nu știu!” 

Când vin toate acele întrebări despre câte-n lună şi-n stele, riscul să nu ai răspuns la toate creşte pe zi ce trece. Copilul meu mă întreba de ce trebuie să moară toată ființele (după ce a murit hamsterul nostru). I-am răspuns cu toată ființa mea “nu ştiu”. Sigur, există explicații biologice. Dar de ce suntem programați aşa sau de către cine şi în ce fel am putea evita… nu ştiu. La întrebările mai simple, dacă “nu ştiu”, caut răspunsuri împreună cu el, ceea ce este o aventură în sine.

„Te iubesc!”

Am lăsat special aceste două cuvinte magice pentru final. “Te iubesc” este o formulă de care avem cu toții nevoie ca de aer. Copii, adulți, bătrâni. Indiferent cum am fi, să ne simțim, să ne ştim iubiți este atât de important încât sper că nu mai există copii care să adoarmă seara fără să li se spună “te iubesc”. Şi care să nu plece spre şcoală fără să le audă (deşi, pe măsură ce cresc, preferă să le şopteşti ca să nu audă colegii). E un firesc atât de frumos în a spune “te iubesc”, încât ar trebui să fie un fel de regulă generală să ne spunem că ne iubim, atunci când chiar ne iubim. Am auzit teoria asta complet aberantă că “te iubesc” îşi pierde din greutate dacă e folosit prea des sau prea uşor. Îngăduiți-mi să o ignor cu nonşalanță şi să vă mărturisesc că eu aş putea să aud „te iubesc” de 100 de ori pe zi şi să nu mă plictisesc!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație