Comportamentul obsesiv compulsiv la copii. Semne și abordări

comportamentul obsesiv compulsiv

Comportamentul obsesiv compulsiv este o tulburare de anxietate. Îi poate opri pe copii din a se relaxa și a se bucura de viață, subliniază raisungchildren.net.au.

Obsesiile și manifestările compulsive

Mulți copii au obsesii și constrângeri. Acestea pot reprezenta o parte normală a dezvoltării lor. De exemplu, copilul tău ar putea să treacă printr-o etapă în care va dori ca în fiecare seară să se respecte cu strictețe același ritual înainte de culcare.

Obsesiile sunt gânduri, imagini sau nevoie pe care un copil nu le vrea, dar nu și le poate scoate din cap, consideră specialiștii de la raisingchildren.net.au. Când un copil are aceste gânduri, ar putea deveni și foarte anxios și temător.

Unele exemple de obsesii ar putea fi:

–          Își imaginează că cei dragi pot păți ceva rău, pot fi răniți

–          Este speriat că ar putea să se îmbolnăvească dacă are mâinile murdare

–          Simte că ceva groaznic se poate întâmpla în cazul în care cărțile nu sunt așezate în ordinea corectă în bibliotecă.

Manifestările compulsive sunt lucrurile pe care copiii simt că trebuie să le facă la nesfârșit. Uneori, copiii fac asta pentru a încerca să oprească un gând obsesiv. Însă uneori, ei nu știu de ce simt și de ce se comportă astfel.

Unele exemple de manifestări compulsive pot fi:

–          Se spală pe mâini în mod repetitiv

–          Se roagă

–          Adună lucruri pentru că nu este capabil să se despartă de nimic

–          Numără orice

–          Are un comportament superstițios precum acela că mereu poartă același tricou atunci când merge într-un loc anume

–          Se trage de păr sau se ciupește de piele.

Obsesiile și manifestările compulsive care nu intervin în viața copilului sau a familiei nu reprezintă ceva de care să- te îngrijorezi. Însă, dacă vă afectează viața vreunuia dintre voi, atunci ar fi cazul să ceri sfatul unui specialist.

Când obsesiile și manifestările compulsive se transformă într-o tulburare obsesiv compulsivă

Dacă cei mici au gânduri nedorite care comportamente compulsive, sau amândouă, ce nu dispar și interferează cu viața și activitatea zilnică, ar putea suferi de o tulburare obsesiv compulsivă.

Ai putea să ceri un consult medical la un specialist dacă:

–          Copilul prezintă obsesii și manifestări compulsive mai severe decât colegii săi

–          Are gânduri obsesive și comportament compulsiv care îl deranjează și îl oprește din a se bucura de viață sau intervin în activitățile zilnice ale familiei

–          Are gânduri obsesive și comportament compulsiv ce durează de mai mult de șase luni.

Uneori, un copil cu tulburare obsesiv compulsivă manifestă un comportament compulsiv după un gând obsesiv deoarece el crede că astfel va opri ceva de la a se întâmpla. De exemplu, „nimic grav nu i se va întâmpla mamei dacă bat din degete de 7 ori”. După un comportament compulsiv, copilul se simte de obicei mai puțin anxios pentru o vreme. Însă anxietatea lovește din nou, data viitoare când apar gândurile obsesive.

Uneori, copiii cu tulburare obsesiv compulsivă nu știu de ce simt nevoia să facă ceva, doar că simt nevoia. De exemplu, copilul ar putea spune „Jucăriile mele trebuie să fie aranjate așa”, dar nu poate spune de ce nu pot fi aranjate și altfel.

Cum afectează comportamentul obsesiv compulsiv familia și copilul?

Deoarece gândurile obsesive și comportamentul compulsiv afectează abilitatea copilului de a se relaxa și a se bucura de viață, copului cu comportament obsesiv compulsiv ar putea întâmpina următoarele:

–          Probleme la școală (nu se concentrează, nu este atent și nu-și face temele)

–          Are rutina perturbată – de exemplu nu se poate duce la școală, să stea la masă sau să meargă la culcare până ce nu-și termină ritualurile.

–          Are probleme fizice din cauză că se simte stresat și nu se odihnește suficient

–          Are probleme sociale (alocă mai mult timp obsesiilor și manifestărilor compulsive decât prietenilor lui)

–          Are probleme cu stima de sine (își face griji că este diferit de prietenii săi și că nu-și poate controla comportamentul)

–          Are alte probleme de sănătate mentală (anxietate sau depresie)

Uneori familia se obișnuiește cu aceste comportament al copilului și nu îl mai vede ca ceva ieșit din comun. Însă trebuie să-ți pui întrebarea „cum ar arăta viața noastră dacă copilul nu are mai avea aceste obsesii și aceste manifestări compulsive?”. Dacă răspunsul îți arată că viața voastră ar fi altfel, atunci e cazul să ceri sfatul pediatrului și al unui psiholog pentru a găsi cea mai eficientă terapie.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Intră în conversație