Copiii si cartile

TOTUL DESPRE MAME

Cum le trezim copiilor gustul pentru lectură?

 

Petru are aproape opt ani. De un an îşi poate citi singur povestea de seară. De altfel, citeşte tot ce îi cade în mână. Cât a fost iarna de lungă aproape doar asta a făcut în timpul liber. Îi place. Întotdeauna a fost înconjurat de cărţi și nu l-am obligat niciodată să înveţe să citească. A fost probabil o necesitate, atunci când dorinţa lui de lectură depăşea timpul nostru disponibil.

L-am încurajat spunându-i că dacă ar cunoaşte şi literele mici de tipar ar putea-o face ori de câte ori ar avea chef. Cred că acesta a fost momentul decisiv. Acesta asociat cu pasiunea lui pentru fapte istorice. Era într-o perioadă în care avea tot felul de curiozităti legate de bătalii, domnitori, locuri celebre, uniforme militare şi, inevitabil, toate dilemele lui îşi căutau rezolvarea la noi. De multe ori eram depăşiţi, aşa încat l-am încurajat să caute singurel în cărti şi pe internet ceea ce îl pasiona.

 

Prima carte devorată

Cele povestite mai sus s-au întamplat înainte de începerea şcolii, însă cu mult mai târziu faţă de primul contact cu cărţile. Prima carte devorată, la propriu, de către Petru a fost Albumul bebeluşului. Nu l-am certat atunci când, pe la opt- nouă luni, a început să rupă şi să ronţăie bucăţele din album. Îi plăcea cartea aceea. Era colorată frumos şi avea desene atrăgătoare, cum să nu îi placă?

 

A urmat apoi perioada primilor paşi iar primele victime au fost cărţile din biblioteca noastră. Avea o adevărată plăcere să le scoată din rafturi chiar şi de zece ori într-o zi. Le frunzărea atent. Nu am făcut niciodată din carţi obiecte interzise. I-am permis să le atinga, să le rasfoiasca… ne uitam împreună pe desenele de pe copertă.  Nu m-am supărat niciodată atunci când vreunul dintre copiii mei a rupt o carte de-a lor, de copii. Pentru noi, carţile sunt un prilej de bucurie, iar la vârste foarte mici, da, a rupe o pagină chiar este un moment de fericire. Abia mult mai târziu, cred că pe la cinci ani, i-am spus lui Petru cum să aibă grijă de ele. Şi a inţeles – din prima! Pentru că deja se îndrăgostise.

 

Romane pentru copii

Acum e deja mare. Are la activ multe şi variate lecturi. Citeşte “romane” pentru copii- Vrăjitorul din Oz, Minunata călătorie a lui Nils Holgerson prin Suedia, Aventurile lui Habarnam, Tom Sawyer, Robinson Crusoe, benzi desenate, cum ar fi cele din Jurnalul unui puşti, cărţi de istorie, geografie, cărţi cu glume sau animale şi foarte multe poveşti. Încă obişnuim să ne adunăm cu toţii în camera copiilor şi să ascultăm ce se citeşte. E un moment care ne linişteşte atât pe noi, după o zi de alergătură, cât şi pe cei mici. Pentru că deşi îşi poate citi singur, lui Petru încă îi place foarte mult să îi citească unul dintre părinţi povestea de seară. Iar noi, în felul acesta, ne mai prelungim un pic iluzia că avem un băieţel mic, care creşte încet, încet…

 

Câteva sfaturi

  • Cumpără-i încă din primele luni de viaţă cărticele. Cu pagini cartonate şi imagini cât mai simple.

 

  • Nu face din cărţi un tabu! Cărţile nu sunt doar pentru oamenii mari. Dă-i voie să le rasfoiască, să le “citească” coperta, să le simtă mirosul.

 

  • Când începe să cunoască şi literele mici de tipar, îl poţi ruga să citească împreună cu tine. Doar paragrafe scurte pentru început. Şi nu uita să îl lauzi!

 

  • Arată-i copilului tău cât de frumoasă este lumea pe care o poate descoperi cu ajutorul cărţilor. Nu te limita la cărţi de poveşti, doar pentru că “sunt pentru copii”. Lasă-l să descopere orice tip de carte, din orice domeniu. Este pasionat de trenuri? Perfect! Cumpără-i un album cu istoria locomotivelor; nu îl vei gasi la raftul pentru copii, dar cu siguranţă lui îi va face plăcere şi va învăţa că în cărţi sunt scrise şi lucruri interesante, nu doar poveşti despre animale vorbitoare.

 

  • Mai ales în zilele ploioase, când nu puteţi merge în parc, vizitaţi o librărie. Lasă-l să se plimbe în voie printre rafturi şi să îşi aleagă orice carte doreşte.

 

  • “Dotează-i” biblioteca cu volume din domenii cât mai variate. Nu te limita la carţi despre piraţi sau cavaleri- pentru baieţi sau cum să devii o balerină în cinci paşi- pentru fetiţe.

 

  • Copiii adoră poveştile citite seara, înainte de culcare. Reprezintă momentul lor de intimitate cu părintele. Chiar dacă este deja şcolar, din când în când aşază-te alături de el în pătuţ şi citeşte-i ca pe vremuri.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa