Copilul care nu fură nu poate fi copilul tău cuminte care își face temele la timp, te ajută cu treburile din casă și este extrem de iubitor cu tine. Sau da?
În copilărie, o singură dată am furat bani de la părinți, bani cu care le-am cumpărat cadouri de ziua lor. Când au aflat m-au făcut să mă simt atât de prost încât am realizat că scopul meu bun nu a avut nici o valoare și de atunci nici măcar nu m-am mai gândit vreodată la asta.
De ce copilul fură?
Copiii, indiferent de vârstă, de la preșcolari și până la adolescenți pot fi tentați să fure, sunt de părere specialiștii citeați de site-ului kidshealth.org. Și fac asta din diferite motive:
– Copiii foarte mici uneori iau lucrurile pe care și le doresc fără a fi capabili să înțeleagă că acestea costă bani și nu este în regulă să iei ceva fără să plătești.
– Copiii de vârstă școlară știu că nu sunt susținuți să ia ceva fără să plătească, însă ar putea să o facă deoarece le lipsește autocontrolul.
– Preadolescenții și adolescenții știu că nu ar trebui să fure, însă ar putea să o facă de dragul de a trece prin fiorul acestei acțiuni sau pentru că prietenii lor o fac. Unii dintre ei chiar ar putea să creadă că nu vor fi descoperiți. Pe măsură ce li se dă mai mult control asupra vieții lor, unii adolescenți ar putea fura ca o formă de rebeliune.
De asemenea, multe motive complexe pot fi factori ce determină copilul să fure. Copiii ar putea fi furioși sau ar putea să-și dorească mai multă atenție. Comportamentul lor poate reflecta stresul de acasă, de la școală sau provocat de prieteni. Unii ar putea fura ca un strigăt de ajutor pentru abuzul emoțional sau fizic pe care îl îndură. În alte cazuri, copiii și adolescenții fură pentru că nu-și permit să plătească pentru ceea ce au nevoie sau își doresc, de exemplu, pentru a putea purta obiecte de firmă. În unele cazuri nefericite, adolescenții fură pentru a putea plăti drogurile pe care le consumă.
Indiferent care ar fi motivul, părinții trebuie să descopere rădăcina acestui comportament și să încerce să rezolve situația.
Ce pot face dacă copilul fură?
Când un copil a fost prins furând, reacția părintelui trebuie să fie conformă cu repetiția obiceiului, dacă a furat pentru prima dată sau dacă obișnuiește să o facă.
În cazul copiilor mici, părinții trebuie să-i ajute să înțeleagă că furatul nu este un lucru bun, că atunci când iei ceva fără a cere voie sau fără a plăti, de fapt faci rău altei persoane. Dacă un preșcolar își însușește o bomboană, de exemplu, părintele trebuie să-l ajute să o returneze. Dacă deja a mâncat-o părintele trebuie să-i spună că este corect să se întoarcă la magazin, să-și ceară scuze și să o plătească.
Copilul de vârstă școlară trebuie să știe că este important să returneze obiectul furat. În clasele primare el ar trebui să știe deja că furatul nu este un obicei bun și poate are nevoie să înțeleagă mai bine consecințele. De exemplu, dacă copilul vine acasă cu brățara unui coleg și din conversație părintele își dă seama că a luat-o fără să ceară permisiunea, atunci trebuie să-l întrebe cum s-ar simți dacă cineva i-ar lua și lui un lucru drag fără să-i ceară voie. Părintele trebuie să-și încurajeze copilul să returneze obiectul și să-și ceară scuze.
Copiii de toate vârstele trebuie să înțeleagă că a fura ceva dintr-un magazin nu înseamnă doar atât, înseamnă a obliga un om din magazinul respectiv să plătească pentru obiectul respectiv, căci este responsabil de el.
Furtul este o infracțiune și consecințele sunt dintre cele mai severe.
Dacă copilul fură bani din portofelul părintelui, trebuie să i se ofere opțiunea de a-i plăti înapoi prin a executa treburi în plus în jurul casei, de exemplu.
Dacă copilul își face un obicei din a fura și nu pare să înțeleagă că este ceva rău în asta, ia serios în considerare varianta de a-i găsi ajutor din partea unui specialist.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
