Copilul este furios, dar nu poate plânge. Cum îi oferi un sentiment de siguranță?

copiii au nevoie să le oferi un sentiment de siguranță

Știm cu toții că plânsul este eliberator și că este sănătos să-l lași pe copil să plângă dacă el simte  asta. Dar ce faci atunci când copilul este furios, frustrat și doar face scene. Cum îl ajuți să proceseze toate aceste emoții și cum îi oferi acel sentiment de siguranță de care are nevoie?

Laura Markham ne oferă câteva soluții punctuale în acest sens, soluții pe care le dezvoltă și în cartea ei, ”Părinți liniștiți, copii fericiți”.

”Vor fi momente când îți vei îmbrățișa cu multă compasiune copilul nervos, iar acesta va izbucni în plâns, lacrimile îi vor curge până vor seca, după care va fi cooperant și cea mai plăcută companie tot restul zilei. Mai des însă, copilul va fi mult prea speriat de acel amalgam de sentimente pe care le-a ascuns adânc în inima lui. Problema este că trebuie să plângă pentru a se descărca de toate aceste emoții. Altfel își va petrece restul zilei trecând de la un moment de furie la altul.”, susține Laura Markham.

Cum poți pătrunde dinclo de furia lui, pentru a elibera lacrimile închise sub ea? Oferindu-i un sentiment de sigurnață prin jocuri, atunci când are un comportament ”inadecvat”. Iată cum:

Când vezi copilul că încearcă să lovească câinele, poți interveni jucându-te

Ia-l în brațe și spune-i cu blândețe: ”Ce faci tu aici? Lovești câinele?! Da, da, putem să fim furioși, dar nu trebuie să speriem cățelul!”

Așezați-vă pe canapea și jucați-vă de-a trânta (sărutându-l peste tot sau legănându-l dintr-o parte în cealaltă) ori alergând prin cameră cu el în spate, în timp ce îi cânți.

Când îl lași jos din brațe, se va bucura de atenția iubitoare pe care i-o acorzi, ceea ce înseamnă că exact asta îi lipsea pentru a se simți reconectat cu tine.

Joacă-te, atâta vreme cât poate

Deși, cel mai probabil, sentimentele copilului tău sunt prea copleșitoare și nu se vor topi nici cu cele mai amri gesturi de adorație din partea ta și va interpreta atitudinea ta jucăușă ca pe o ”permisiune” ori o provocare, sau ceea ce este cu adevărat – o recunoaștere relaxată a emoțiilor pe care le are. ”În acest caz, se va îndrepta direct înapoi către câine”, avertizează Laura Markham.

Scopul este acela de a-l ajuta să se simtă atât de în siguranță încât să îți arate ce simte. Atitudinea jucăușă are scopul de a detensiona situația. Imediat ce revine la câine, îi iei din nou în brațe și repeți jocul vesel de-a alergatul și cântatul. După câteva astfel de repetiții, copilul se va relaxa și se va cuibări în brațele tale, ceea ce este minunat, explică celebrul psiholog.

Permite-i să plângă dacă simte nevoia

Sau ai putea observa cum copilul devine un pic agitat, ceea ce înseamnă că sentimentele lui au ajuns la un punct maxim. Sau poate că ți-a fost suficient. Este un moment potrivit să tragi aer în piept și să îți schimbi atitudinea jucăușă în compasiunea calmă. Este la fel ca atunci când impui orice altă limită empatică, când deja ai întărit sentimentul de siguranță al copilului prin jocurile anterioare. Stabilește, așadar, limita și sprijină-l în criza de plâns ce va urma.

Impune, cu o atitudine plină de compasiune, o limită

Oprește-te și așază-te lângă el pe canapea sau pe covor, privește-l în ochi și spune-i serios, dar cu multă compasiune: ”Bun, dragul meu, acum nu ne mai jucăm. Nu îți poț permite să lovești câinele”. Cel mai probabil, ai creat un sentiment de siguranță suficient de puternic încât să elibereze lacrimile copilului, susține Laura Markham.

Vestea bună este că nu trebuie să intervii nicicum pentru a-ți face copilul să își simtă emoțiile. Nu trebuie decât să îl îmbrățișezi cu toată compasiunea și să îl iubești din toată inima, așa cum este, răvășit și cu emoții contradictorii.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație