Efectele televizorului asupra copiilor. Cum sunt afectați cei mici

efectele televizorului asupra copiilor băiat cu telecomandă
Care sunt efectele televizorului asupra copiilor?

Care sunt efectele televizorului asupra copiilor mici?

Televizorul, desenele animate sau diversele aplicaţii pentru copii de pe telefon sunt folosite deseori pe post de baby-sitter, pentru a putea şi noi, mamele, să respirăm puţin. Însă cu ce cost? Care sunt efectele televizorului asupra copiilor?

Despre efectele televizorului asupra creierului uman se vorbeşte de mult timp. În cazul copiilor sub 2 ani, efectele negative ale televizorului sunt şi mai puternice decât în cazul adulţilor, resimțindu-se ulterior în evoluţia vieţii sociale, şi în evoluţia cognitivă.

Efectele televizorului asupra copiilor. Fără televizor până la 2 ani

Privitul la televizor este contraindicat până cel puţin la vârsta de 2 ani, susţine Academia Americană de Pediatrie (AAP). Ca să fie cât mai clar, AAP susţine că, până la această vârstă, copiii nu ar trebui lăsaţi deloc să se uite la televizor. Nici măcar la programele aşa-zis create special pentru bebeluşi. Iar recomandarea AAP nu se referă doar la privitul la televizor, ci şi la calculator, la diverse aplicaţii de pe telefon şi în general la orice înseamnă gadget.

„Creierul unui nou născut se triplează ca mărime de la naştere până la vârsta de 24 de luni”, susţine profesorul de pediatrie Dimitri Christakis, coautor al cărţii The Elephant in the Living Room: Make Television Work for Your Kids. „Iar creierul creşte în funcţie de stimulii externi, în contextul unor experienţe din lumea reală”, punctează Christakis.

Ulterior, după vârsta de 2 ani, recomandarea AAP este ca micuţii să fie lăsaţi să se uite la televizor maxim 2 ore pe zi, iar ideal ar fi ca şi părintele să stea cu copilul în acest timp.

Efectele televizorului asupra copiilor. Copilul nu învaţă de la televizor

Cea mai mare capcană cu privire la televizor este că mulţi părinţi chiar cred că este un lucru educativ pentru copiii lor. Până la urmă, toţi vrem ca micuţii noştri să crească mari şi deştepţi. Iar când copilul repetă un cântecel din desenele animate, reuşeşte să numere până la 10 în engleză alături de un personaj sau recunoaşte formele geometrice care se perindă pe ecran, părinţii se bucură că cel mic tocmai a învăţat un lucru nou. Deci privitul la televizor poate fi şi educativ, nu? Ei bine, nu!

Numeroase cercetări au arătat că bebeluşii sub 2-3 ani sunt mult mai puţin receptivi în a imita o sarcină atunci când o văd la televizor, decât atunci când o văd în realitate. Cu alte cuvinte, copilul va învăţa mult mai multe dacă îl ţii cu tine în timp ce speli vasele şi îi explici ceea ce faci, decât dacă e lăsat în faţa televizorului la nişte desene animate care se vor educative.

Experienţa în fața televizorul este total diferită față de realitate

În plus, imaginile de pe ecran se comportă total diferit faţă de cele din lumea reală. La televizor, o  minge este bidimensională, pe când copiii au nevoie să îşi dezvolte vederea şi gândirea tridimensională. O minge rostogolită are în realitate o mişcare mai rapidă la început, pentru ca apoi să încetinească şi să se oprească. În schimb, la televizor, mişcarea mingii este întreruptă, sacadată: vezi mingea plecând din mâinile unui copil, apoi mingea în mişcare şi după aceea o imagine cu mingea care s-a oprit. Imediat după, mingea dispare brusc de pe ecran şi e înlocuită de alt obiect. Pentru copiii mici, acestă înşiruire de imagini nu are nicio noimă. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că, în realitate, o minge poate fi atinsă, gustată, explorată, ceea ce pentru copiii este foarte important, mai ales la vârste foarte fragede.

Efectele televizorului asupra copiilor. Televizorul suprastimulează copilul

Un alt aspect care trebuie luat în calcul este că privitul la televizor nu relaxează copilul, ci de cele mai multe ori îl agită şi îl suprastimulează. Imaginile luminoase care se succed rapid, secvenţele audio stridente şi montajele rapide obosesc creierul. De aceea, mulţi copii sunt mai agitaţi şi mai agresivi după ce se uită mult timp la televizor, chiar dacă desenele nu conţin nimic violent.

Mai mult, în timp, creierul ajunge să se programeze pentru acest schimb rapid de imagini, astfel încât lumea reală va părea mult prea plictisitoare, iar cel mic va avea dificultăţi în a-şi menţine concentrarea asupra unui lucru, cum ar fi un puzzle, timp mai îndelungat.

Efectele televizorului asupra copiilor pe termen lung

Studiile au mai arătat că privitul la televizor înainte de vârsta de 2-3 ani, mai multe ore pe zi, poate avea efecte negative inclusiv asupra dezvoltării limbajului, a inteligenţei emoţionale, a capacităţii de memorare şi, mai târziu, asupra aptitudinilor de citire.

O altă problemă este nu doar ceea ce fac copiii în timp ce se uită la televizor, ci şi ceea ce nu fac. Mai exact, nu se joacă liber, nu-şi pun imaginaţia la contribuţie, nu se mişcă, nu explorează, nu învaţă activ prin manipularea lucrurilor din jur. La televizor, copilul doar priveşte fără a interacţiona, nu-şi exersează limbajul şi nu învaţă cum să reacţioneze la sentimentele altora.

Mai puţină odihnă

Şi somnul copiilor are de suferit atunci când aceştia sunt lăsaţi să se uite ore în şir la televizor. Aceasta este concluzia unui studiu recent realizat de cercetătorii de la spitalul de pediatrie MassGeneral Hospital for Children şi de la Şcoala de sănătate publică de la Harvard. Potrivit studiului, copiii dorm în medie cu 7 minute mai puţin pentru fiecare oră de stat în faţa televizorului, iar băieţii sunt mai vulnerabili din acest punct de vedere decât fetele. Cercetarea a fost realizată pe 1.800 de copii cu vârste cuprinse între 6 luni şi 8 ani.

Efectele televizorului asupra copiilor. Televizorul din fundal e şi el nociv

În multe case, chiar dacă cei mici nu sunt uitaţi în faţa televizorului, acesta stă pornit aproape non-stop în fundal. Nici acest lucru nu este indicat.

Chiar dacă copilul nu pare interesat de imaginile de la TV, faptul că există un permanent zgomot de fundal poate modifica modul în care copilul se joacă. Un studiu realizat la Universitatea din Massachusetts pe copii cu vârste între 1 şi 3 ani a arătat că, atunci când televizorul era pornit în background, micuţii se jucau mai puţin iar jocurile de imaginaţie luau naştere cu mai multă dificultate. De altfel, copiii nici nu pot ignora în totalitate un televizor pornit, ei aruncând în medie o scurtă privire către ecran cam tot o dată la 20 de secunde.

Iar cercetătorii şi psihologii mai atrag atenţia asupra unui lucru. Atunci când televizorul este pornit în fundal, interacţiunea adultului cu copilul este mai scăzută. În mod normal, un părinte spune în jur de 940 de cuvinte pe oră atunci când un copil este în preajmă. Dacă televizorul e pornit, chiar dacă nimeni nu urmăreşte ceva anume, numărul cuvintelor scade la 770 pe oră. Iar mai puţină interacţiune cu copilul înseamnă şi mai puţine oportunităţi de învăţare pentru acesta, având în vedere că cei mici sunt “programaţi” să înveţe de la om la om, inclusiv din expresia facială a adulţilor, din limbajul corpului, din tonul vocii.

Fără mese în faţa televizorului

Acesta este alt aspect des întâlnit. Copilul este hrănit în faţa televizorului sau a calculatorului, în ideea că mănâncă mai bine. Şi, de cele mai multe ori, chiar mănâncă mai bine. Problema este că, fiind stimulat de imaginile la care se uită, este puţin probabil ca el să-şi dea seama că s-a săturat. Sau să facă legătura între ceea ce mănâncă şi textura sau gustul alimentului respectiv. Se pierd astfel nişte corelaţii care l-ar putea ajuta să continue să mănânce sănătos şi mai târziu, atunci când va putea alege singur, în curtea şcolii sau în pauza de la serviciu, între o prăjitură sau un fruct. În plus, multe dintre reclamele care se adresează copiilor sunt la gustări total nesănătoase, iar copiii ajung să asocieze pofta produsă de reclame cu ora mesei, ceea ce în final poate duce, din nou, la obiceiuri alimentare greşite.

Efectele televizorului asupra copiilor. La ce să-l laşi să se uite

Spuneam chiar la început că, după vârsta de 2-3 ani, Academia Americană de Pediatrie susţine că privitul la televizor nu mai reprezintă o problemă atât de mare, atât timp cât nu se fac excese şi este vorba doar de una, maxim 2 ore pe zi. Nu toţi specialiştii sunt de acord cu vârsta sau numărul de ore, dar toţi atrag atenţia asupra conţinutului.

De exemplu, Lisa Guernsey, autoarea mai multor cărţi despre efectele televizorului asupra copiilor, susţine că este foarte important ca desenele sau filmuleţele să fie cât mai simple. Să aibă o poveste clară, care să-l ducă pe copil din punctul A în punctul B fără flashback-uri sau alte poveşti secundare. De asemenea, autoarea recomandă desenele animate în care personajele dau impresia că interacţionează direct cu copilul, punându-i întrebări de exemplu, şi aşteptând apoi ca cel mic să răpundă. Desenele nu trebuie să prezinte noţiuni abstracte sau vagi, imaginile nu trebuie să se succeadă rapid iar montajul nu trebuie să fie unul agresiv.

Mulţi specialişti le recomandă părinţilor să se uite şi ei alături de copii la televizor, astfel încât experienţa să fie una comună. Vorbeşte cu cel mic despre ceea ce vedeţi pe ecran, pune-i întrebări cu privire la acţiune, pune tu povestea într-un context din viaţa de zi cu zi, întreabă-l ce crede.

Efectele televizorului asupra copiilor. Atenţie la violenţa comică

Normal că nicio mamă nu-şi va lăsa copilul să se uite la filme de groază sau la desene animate foarte violente. Dar uneori există scene violente şi în filmuleţele destinate copiilor mici, doar că acestea sunt prezentate într-un mod care se doreşte a fi amuzant. De exemplu, un personaj de desene este lovit cu o bâtă de baseball, capul îi vâjâie puţin, dar apoi îşi revine aproape instantaneu. Copiii mici nu vor înţelege că acest lucru nu este valabil şi în viaţa reală, iar astfel ar putea ajunge să privească violenţa şi loviturile ca pe un lucru fără consecinţe, chiar amuzant.

Ce faci dacă se mai întâmplă?

Deşi efectele televizorului asupra copiilor nu sunt deloc benefice, nu trebuie nici să îţi pui cenuşă în cap dacă se mai întâmplă uneori să-l laşi să se uite la un filmuleţ scurt. Majoritatea psihologilor şi cercetătorilor recunosc că o perioada limitată de timp, cum ar fi circa 10-15 minute de televizor din când în când, nu vor „prosti” iremediabil copilul, chiar dacă acesta are sub 2 ani. Atât timp cât este vorba de doar câteva minute în timp ce-i tai unghiile, de exemplu, sau îi faci aerosoli, nu este neapărat o problemă. Poate deveni însă o problemă atunci când durata privitului la televizor este mai mare sau când acest lucru se întâmplă zilnic.

DISTRIBUIȚI
Andreea este jurnalist și mama lui Stefan, în vârstă de doi ani. Datorită lui a descoperit că cele mai frumoase și importante evenimente din lume au loc, de fapt, la fiecare…

Citește mai multe despre autor

Intră în conversație